Ai suflecat manecile lungi de la pulover-ul prea mare.
Este "mostenit" de la matusa aceea indepartata, artista ta preferata, care de cand erai mica a stiut cum sa-ti umple de zambet si bucurie sarbatorile din familie cu micile dar atat de specialele ei cadouri neprevazute pe care le asteptai cu sufletul la gura de fiecare data, mai ales dupa ce ti-ai dat seama ca bucuria pe care o impartea ea era "speciala"...
Cand a plecat in calatoria de unde avea sa nu se mai intoarca,la despartire te-a privit indelung si te-a lasat sa-l pastrezi perntru ca a vazut cat de tare iti placea la atingere si cum nu te mai saturai sa-l mirosi si sa-ti mangai obrajii cu el...Da, e din casmir, da se agata de aproape orice dar e mai fin si mai calduros decat tot ce descoperisei tu deja. Da, nu conteaza ca e de doua ori mai batran decat tine si ca in ciuda atingerii fine, culorile au palit cu trecerea nisipului prin clepsidra. A ramas cadoul cel mai pretios de la ea... atingerea lui te face sa dansezi chiar si cand te intinzi pe canapea cautandu-ti pozitia cea mai comoda dupa cea mai istovitoare zi de munca...
Ti-ai sufle(t)cat manacile pentru a te aseza la masina de scris ... acea tastatura chinezeasca pe USB conectata la iMac, care cu grija pastreaza vie senzatia unei masini de scris Ramington cu care pe vremuri Anais Nin isi scria memoriile despre Miller spre publicare...
Ai petrecut o zi agitata, iar drumul prin parcul Carol si apoi Tineretului a decantat in tine energia de peste zi si ti-a adus aminte ca ai uitat sa mai scrii ... despre el , pentru tine .... despre voi(noi) pentru el...
Obisnuiai sa-i scrii in fiecare seara si te prindeau zorile stergand si luand-o ades de la capat , nestiind cat de fireasca si sincera sa fii, stiind doar ca nu poti urca in pat fara el, dupa ce el a plecat de langa tine in acea zi de martie.
Hotarandu-te sa-i scrii in fiecare zi pana la revedere, iti amanai cumva despartirea si te spovedeai cu lux de amanunt cum ca ,defapt, nimeni nu a gresit si ca de iertat, era de mult iertat... Daca s-ar fi intors, totusi mai repede, iti spuneai. Iti luai ades rolul de detectiv printre hainele din dulap in cautarea unui punct de sprijin intru atitudinea de peste zi si mai mereu descopereai forta matusii preferate inmagazinata in acest pulover de casmir. E atat de placut la atingere, si cand reuseai cu ochii inchisi sa-l descoperi in fundul dulapului... plina de placere oftai indelung, nestiind daca esti sprijin pentru el sa iasa din dulap sau el sprijin pentru dansul tau cu degetele pe tastatura...
Au curs cateva zeci de mii de caractere pe portativul din Word si inca nu ai sters nimic, nu citesti, scrii tot inainte ca o furtuna de primavara cand norii se ciocnesc si se tot lovesc descarcand grindina , vant , angrenand intreaga natura in discursul cutremurator, care nu se mai potoleste ...
O muzica in surdina si o tigara aprinsa si fumeganda alene in scrumiera e toata atmosfera din camera ta ....in rest, doar tu ilustrand cu maiestrie ca o Inteligenta Artificiala intr-un tablou virtual 7D, cu puterea cuvintelor, o imensa traire...
