Just lust

Ai suflecat manecile lungi de la pulover-ul prea mare. 

Este "mostenit" de la matusa aceea indepartata, artista ta preferata, care de cand erai mica a stiut cum sa-ti umple de zambet si bucurie sarbatorile din familie cu micile dar atat de specialele ei cadouri neprevazute pe care le asteptai cu sufletul la gura de fiecare data, mai ales dupa ce ti-ai dat seama ca bucuria pe care o impartea ea era "speciala"... 

Cand a plecat in calatoria de unde avea sa nu se mai intoarca,la despartire te-a privit indelung si te-a lasat sa-l pastrezi perntru ca a vazut cat de tare iti placea la atingere si cum nu te mai saturai sa-l mirosi si sa-ti mangai obrajii cu el...Da, e din casmir, da se agata de aproape orice dar e mai fin si mai calduros decat tot ce descoperisei tu deja. Da, nu conteaza ca e de doua ori mai batran decat tine si ca in ciuda atingerii fine, culorile au palit cu trecerea nisipului prin clepsidra. A ramas cadoul cel mai pretios de la ea... atingerea lui te face sa dansezi chiar si cand te intinzi pe canapea cautandu-ti pozitia cea mai comoda dupa cea mai istovitoare zi de munca...   

Ti-ai sufle(t)cat manacile pentru a te aseza la masina de scris ... acea tastatura chinezeasca pe USB conectata la iMac, care cu grija pastreaza vie senzatia unei masini de scris Ramington cu care pe vremuri Anais Nin isi scria memoriile despre Miller spre publicare...

Ai petrecut o zi agitata, iar drumul prin parcul Carol si apoi Tineretului a decantat in tine energia de peste zi si ti-a adus aminte ca ai uitat sa mai scrii ... despre el , pentru tine .... despre voi(noi) pentru el...

 Obisnuiai sa-i scrii in fiecare seara si te prindeau zorile stergand si luand-o ades de la capat , nestiind cat de fireasca si sincera sa fii, stiind doar ca nu poti urca in pat fara el, dupa ce el a plecat de langa tine in acea zi de martie.

Hotarandu-te sa-i scrii in fiecare zi pana la revedere, iti amanai cumva despartirea si te spovedeai cu lux de amanunt cum ca ,defapt, nimeni nu a gresit si ca de iertat, era de mult iertat... Daca s-ar fi intors, totusi mai repede, iti spuneai. Iti luai ades rolul de detectiv printre hainele din dulap in cautarea unui punct de sprijin intru atitudinea de peste zi si mai mereu descopereai forta matusii preferate inmagazinata in acest pulover de casmir. E atat de placut la atingere, si cand reuseai cu ochii inchisi sa-l descoperi in fundul dulapului... plina de placere oftai indelung, nestiind daca esti sprijin pentru el sa iasa din dulap sau el sprijin pentru dansul tau cu degetele pe tastatura...

Au curs cateva zeci de mii de caractere pe portativul din Word si inca nu ai sters nimic, nu citesti, scrii tot inainte ca o furtuna de primavara cand norii se ciocnesc si se tot lovesc descarcand grindina , vant , angrenand intreaga natura in discursul cutremurator, care nu se mai potoleste ... 

O muzica in surdina si o tigara aprinsa si fumeganda alene in scrumiera e toata atmosfera din camera ta ....in rest, doar tu ilustrand cu maiestrie ca o Inteligenta Artificiala intr-un tablou virtual 7D, cu puterea cuvintelor, o imensa traire...

Galeria InVizibil(a)

Anul 2018

Ma gasesc prins intr-un vartej de actiune si viata tumultoasa...
Asemeni uni ghiocel care tremura sub zapada dar isi face loc curajos spre lumina, asa si eu ...mai putin curajos din "pozitia ghiocel" insa modest (sper) si "calculat" emotional imi fac loc prin noianul de "cavaleri" ai artelor.

Planuiesc aparitia unei galerii de arta ... arta de a fi.....pe rand ... fotograf, bloger, galerist, curator, administrator de finante, actor de figuratie, diriginte de santier, trainer, consultant pe imagine si nu numai...
Suna nebunesc insa viata de "freelancer" nu este cea mai usoara si mai constanta din lume. Realizez ca petalele in care am investit energie incep sa se inchida, asemeni unui disc de floarea soarelui la apus intr-o noua forma de existenta si anume ... EU.

Eul poetic magic in arta de a fi un om mai bun pe zi ce trece .... asa ca alaturi de amici apare intr-o noapte Galeria Invizibila si ideea ca spatiul in care locuiesc este defapt un spatiu artistic mai mult decat o casa si o acasa... o rezidenta artistica, o galerie, un atelier, un studio si din cand in cand un hotel(motel/hostel) ...

Centenarul incheierii primului razboi mondial ma gaseste plin de entuziasm in ceea ce priveste arta si Romania, doresc sa ofer o alternativa (dupa chipul si asemanarea mea) tinerilor care cred ca se poate produce o schimbare...

Schimbarea vine din noi prin gandurile , vorbele si actiunile noastre.
Fotograful invizibil sau Omul cu Canon-ul, EL (adica eu) reuseste sa se avante intr-o lume nesigura  cautand usi, ferestre, intrari...

Nu va mai plictisesc ... urmeaza sa scriu o carte, sa fac o galerie la strada si multe altele...
Rabdare si tutun!

cu drag,
Tiberiu

Framantari...

Sunt el... Ma scarpin prin par si ma holbez in oglinda la el, la mine.

Am inceput sa vorbesc si reflexia parca-mi vorbeste cu acelasi aplomb cu care eu incerc sa ma exprim. Pare ciudat insa realizez ca este, pe cat de narcisist, pe atat de viu acest schimb de energie. Totul capata sens.

Cateodata ne indragostim de fotograf pentru ca el este acela care ne "vede". Bine... ne indragostim de felul in care ne vede el apoi de el ca persoana. "Cate lucruri vede la mine...Oare sunt eu un om atat de deschis, oare reuseste el sa scoata asta din mine sau pur si simplu isi imagineaza ceva si declanseaza atunci cand rodul imaginatiei lui se potriveste cu ceea ce vede?" Cateodata nici macar de el nu ne indragostim cat de ideea ca am putea sa ne indragostim de el pentru felul in care ne priveste. Alteori ne e frica sa ne indragostim.

Am stiut intotdeauna ca asta vreau sa fac insa mereu mi-am cautat forma, mi-am ascutit armele si am masurat experientele dupa care am ales sa ma las purtat de val si nu am stiut daca e arta sau doar un moft personal ceea ce fac, ceea ce caut.  Pot sa stau sa privesc imagini zile in sir dar mult mai mult deatat imi plac oamenii. Sa inteleg ca imi place ce vad eu in ei fata de ceea ce vad ceilalti? Sa fie defapt magnetica apropierea de aceasta energie vie mai puternica decat amprenta perseverenta a "artistului"? Nici nu mai stiu. Ma privesc in oglinda si imi vorbesc. Poate asa o sa inteleg totusi ca stiu defapt cine sunt ... 

Am primit o scrisoare de la Lola. Deschid cu bucurie. Ma întreabă ce fac maine în jur de 11 si daca putem sa ne vedem. Mai jos urmele de buze roșii imi spun ca sunt tare asteptat. Sta la doua statii de metrou, defapt nu sta caci vine din când în când la București cu treaba si sta la o prietena. E din provincie si e gazduita la prietena ei cea mai buna din facultate, iar cand vine la Bucuresti ma cauta. Prietena e aproape logodita si sta cu iubitul ei, o gazduiesc cu placere. O lasa sa doarma in sufragerie cand ei pleaca la serviciu si astfel Lola ramane singura peste zi, pana cand se intorc ei de la corporatie. Aici intervin eu.

De cele mai multe ori ma cheamă la ea. Nu-i place sa plece de la mine după o partida de amor si sa se lase privita de lume cum coboară din bloc in toiul zilei încă mângâiata de atingerea mea. Are impresia ca toate privirile sunt ațintite asupra ei, ca si cum ei ar stii cu lux de amănunt ce s-a întâmplat sau ca ceea ce a făcut este cumva interzis. Alteori ii place ... pășește cu încredere pe tocuri, superioara, se parfumează discret în lift și parca toată lumea e la picioarele ei. Nici eu nu știu ce sa mai cred. Maine sunt foarte asteptat la ea. Asta e sigur.

Privesc cu încredere scrisoarea. Ma uit după timbru ...lipsește. Mi-a plasat-o personal si ma gândesc de ce oare nu a sunat la interfon, telefon sau chiar la ușa ? Azi cred ca și-a rezolvat treburile și a făcut planul pentru maine. Imi plac femeile hotărâte dar mai mult îmi plac cele care știu sa ma accepte pe mine asa visător, cum ma știu.

Maine la 11, spălat, parfumat și cu o sticla de vin în tolba o sa urc pe bicicleta și voi goni spre Lola. Îmi place ca e discreta, avem o relație deschisa de mai bine de jumătate de an și ma roagă sa nu o caut. Am impresia ca și ea are un logodnic sau ceva asemănător. Câteodată ma gândesc ca poate candidează la primărie. Rad. Știu ca pentru mine rămâne o energie vie din care ma infrupt cu mare plăcere. 

Rândul trecut mi-a trimis câteva polaroide împreuna cu o scrisoare. O pereche de buze roșii care trag aprins din țigara și una cu decolteul ei amplu cu sfârc la vedere. Le am pe frigider ținute de magneți. De fiecare data când vreau sa beau o bere ma gândesc la Lola, inevitabil.

Am de gând sa iau aparatul cu mine maine.
Ma gândesc sa-i spun ca este muza mea de zile ploioase.

Tot ma întreabă prietenii dacă nudurile mele ... Ei cred ca folosesc de fotografia de nud pretext pentru sex. La început credeam ca sunt invidioși apoi m-am gândit ca ei, asta ar cauta dacă s-ar găsi în locul meu. Dupa care am înțeles ca defapt ma întreabă cum pot sa rezist când vad o femeie frumoasa goala în fata mea fără sa sar pe ea animalic. Ei bine, știu ce sa răspund... oricum ideea de intimitate, de explorare a tabuurilor și de vulnerabilitate dincolo de măștile cotidiene par a ma interesa doar pe mine și pe ele.

Personal Portfolio

Photography, Editing : Tiberiu Dinescu 

Personaj : YooYoo

Maine însa as vrea sa-i dau și ei aparatul. As vrea sa ma surprindă și ea pe mine. Întreg misterul și tensiunea dintre noi m-au făcut sa vreau sa ma las prada imaginației si perspectivei ei. Aceasta relație deschisa în care ne infruptam unul din celalalt fără menajamente îmi pare un sol fertil descoperirii de sine atât fizic, mental, emoțional dar și spiritual.

Cel mai mult ii place s-o facem la oglinda, sa ne bucuram "total" ... de simțire, de priveliște, sa avem cât mai multe simțuri implicate. Atunci, parca nici nu semăn cu cel care-mi vorbește din oglinda. Câteodată când sunt cu ea îmi doresc sa declanșez cu privirea. Am câteva imagini care mi-ar plăcea sa le admir mari pentru galerie din centru, însa sunt developate doar, într-un locșor drag, fin împăturite în amintirea mea. Ce păcat!

La un moment dat mi-a spus ca-i place natura mea aventuroasa, ca reușesc s-o scot cumva din ale ei, mult mai planificate și mai stricte. Oare ce înseamna asta ...planificare și strictețe în fotografia de nud a doi amorezi care se vad din când în când având o relație deschisa ca beneficiari de plăcere cumva libera? Sper sa aflu de maine incolo. Defapt nici nu îmi propun sa aflu, ideea e sa experimentez și mai vedem noi atunci. 

Se întâmpla sa ma sune și sa ma întrebe ce fac. Vorbim cu orele dacă nu cumva intervine ceva, apoi iar liniște si pace câteva săptămâni. Eu nu sun!
Îmi place sa ii scriu tot felul de perversiuni si sa ii le trimit pe în scrisori anonime pe adresa de la lucru. Ma ajuta sa îmi imaginez ca se uda toată după ce deschide plicul parfumat și ca atunci ar vrea sa ma simtă intrând... la ea în birou. Am ajuns sa cred ca de când cu pornografia din mesaje și-a comandat o oglinda și la birou.
Asta doar din răspunsurile primite.
Îmi place sa citesc oamenii din reacțiile si intențiile lor.

Am început relația cu ea dintr-o întâmplare, unii ca din greșeală, alții ca printr-o coincidenta, fericita.
Eu zic ca întâmplarea a făcut sa termin o carte chiar înainte sa o cunosc. Cartea s-a dovedit a ma influenta într-o asemenea măsura ca in acel moment mi-am dorit sa cunosc pe cineva cu acel "je ne sais quoi", fata de care sa las garda jos ... spontan, iremediabil și natural. Astfel ca atunci când ne-am întâlnit am înțeles ca ea este.

La început râdea si nu înțelegea nimic. Păream un diletant amorez cu câteva glume în program care vrea s-o vrăjească pentru ca sex. Insa eu aveam mai mult decât câteva bancuri și prin îmbrățișarea unei transparente totale trecusem la profesioniștii Don Juani. Lola a luat toată idila în gluma și abia după prima cafea și câteva ore interminabile de povesti mi-a șoptit la ureche: "Daca tu nu faci niciun pas eu te voi asculta liniștită în continuare!", având caldura aceea de Lolita...însă privindu-ma ca o Lola!

Tigara din coltul gurii...

Mi-am aprins o tigara. Stau cumva sprijinit pe fumul dens ce-mi traverseaza narile si privesc inainte. Nu e ceva anume acolo dar acel ceva regasit in fata imi fascineaza privirea. Pe textura canii de ceai se aseaza ganduri, se scriu emotii, chiar se imbina trairile interioare cu detaliile formei de potelan de parca m-am uitat cu intentie catre ea.

Te simt. Ai iesit din dus dupa ziua de munca si-ti inmoi corpul in canapea. Gandul te duce la mine, la intalnirea noastra de maine. Privesti catre bagajul gata facut si-ti vizualizezi traseul, ti-e pofta numai cand stii ca vei da ochii cu mine. Acea pofta cu care decojesti o banana, sau cu care iti inmoi degetul in borcanul cu ciocolata de la geam.

Afara e senin, luna rasare eleganta pe cer. Tigara se stinge si imi insurubez inca una. Tigarile rulate imi dau sens gandurilor ...simtirii. E ca si cum imi acord timp mie, sa ma gandesc la mine. Diferenta fata de tigarile din pachet este ca acum nu mai e doar gestul fumatului cat si starea de a fuma. O liniste aparte, un fel de time-out de la tot pentru un moment solemn, iar apoi pipa pacii... Pacea interioara.

Citesti relaxata langa lampa portocalie. Din cand in cand iti fuge gandul la fragmente din fostele noastre intalniri.

Primele noastre priviri acompaniate de discutii sensibile faceau cafeaua sa fie sorbita cu placere la acea masa .Era punctul de intalnire dintre locuintele noastre, undeva la mijloc. Ajunsi , ne sorbeam privirile, gesturile, formele ... ne spionam reciproc intr-o lejera conversatie si ne-a cam placut.
Eu te admiram pentru eleganta, frumusete si voiciune iar tu pentru ... nici nu mai stiu. Nu te-am intrebat niciodata. Simteam doar ca ma aprobi din priviri. Cateodata privirea vie a gandurilor si trairilor fugea de la masa lasandu-ti in privire o usoara tulburare... atunci ma intuiai. Dincolo de conversatie, imi cercetai intentiile cu zambetul larg. Adeseori, cu privirea aruncata in dreapta, imi spuneai ca iti place ce ai gasit.

Acum te gandesti la primul sarut care parca nu mai venea , atunci la vremea lui... Incins fiind in cautarea confortului bucatariei printre conversatii aprinse, uitasem scopul si durata vizitei. Uitasem ca defapt cafeaua e doar un pretext pentru a ne face de cap intr-o joi pe la pranz. Sticla de tarie era pe terminate si eu nu ma apropiasem inca de tine. A fost un simplu gest care m-a trezit, care a atins animalul cu pofta de carne din mine ... nici nu stii care a fost ala. Iti spun eu. Te-ai uitat iar in dreapta.

N-o sa-ti uit tulburarea din privire dupa primul orgasm. Curioziatea ta fata de ceea ce gasesc eu amuzant dupa ce am stors ultima zvancnire a ejacularii, atunci cand mintea mi-o lua razna in gloria momentului...atingerea buzelor tale si gemetele adanci care-mi inundau simturile in momentul "fara de intoarcere" ...toate au ramas vii. Chiar daca ne-am vazut la mine sau la tine ... a curs lin timpul, inperceptibil de incarcat in imagini , simtiri si chistoace rujate sau nu.

Revin la masa de lucru. Aici este locul unde se nasc idei si se cauta emotii. Unde am decis sa raman pentru a fi un om mai bun ... nu o masina cu termen de expirare si randament de consum. Masa de lucru este spatiul infint de creatie ... Pagina alba, cititorul de carduri cu imagini de peste zi sau de-odinioara, caietul de desen, foile cu mind-mapping ale proiectelor viitoare. Acum esti tu cu mine, aici si acum, in bataile la tastatura prafuita, in muzica pusa pe facebook ... si  in postarea de pe blogul uitat ...



by Lezoazo

Schimbatorul de stare

Am fost chemat in turnul de control 

Sa predau arma-mi altuia mai bun ...

Printr-un concurs corect, noi lor sa demonstram 

Cat de decis, pionul, un dinte'n angrenaj 

Isi revendica locul din traficul de opt,

Si se-ncalzeste oleaca la vreascul zis salariu...

M-am minunat odata intr-o joi 

Calatorind prin alte tari straine mie,

In fata realitatii propriului "concept" 

Ca trece vremea peste noi defapt 

Pedaland aprig spre "task-uri" si "dead-line",

Si nu traim mult tatuatul "Carpe Diem" !

Am fost chemat in turnul de control 

Si mi s-a spus, cumva cu relaxata stare,

Ceva ce "trebuie" sa-mi tina de urat pe mai departe
Cum ca "nu trebuie" sa ne iubim cu "jobul"

Ca masinile au preluat controlul in acest carusel

Lasandu-ni-l si noua in weekend dar si'n van ...

Mi-am amintit de viata traita mai des si cu aplomb,

Cu siguranta ca in fiecare dintre nopti si zile sunt.

Iar mie, cu weekend-uri mahmure la activ,

Imi trece vremea fugarit de frici, insingurat de mine

Ne mai stiind dorintelor numele investit

Sau cum imponderabilul ma face sa zambesc !

Sa ne-auzim de bine ... te iubesc !

Schimbatorul de stare

Am fost chemat in turnul de control 

Sa predau arma-mi altuia mai bun ...

Printr-un concurs corect, noi lor sa demonstram 

Cat de decis, pionul, un dinte'n angrenaj 

Isi revendica locul din traficul de opt,

Si se-ncalzeste oleaca la vreascul zis salariu...

M-am minunat odata intr-o joi 

Calatorind prin alte tari straine mie,

In fata realitatii propriului "concept" 

Ca trece vremea peste noi defapt 

Pedaland aprig spre "task-uri" si "dead-line",

Si nu traim mult tatuatul "Carpe Diem" !

Am fost chemat in turnul de control 

Si mi s-a spus, cumva cu relaxata stare,

Ceva ce "trebuie" sa-mi tina de urat pe mai departe
Cum ca "nu trebuie" sa ne iubim cu "jobul"

Ca masinile au preluat controlul in acest carusel

Lasandu-ni-l si noua in weekend dar si'n van ...

Mi-am amintit de viata traita mai des si cu aplomb,

Cu siguranta ca in fiecare dintre nopti si zile sunt.

Iar mie, cu weekend-uri mahmure la activ,

Imi trece vremea fugarit de frici, insingurat de mine

Ne mai stiind dorintelor numele investit

Sau cum imponderabilul ma face sa zambesc !

Sa ne-auzim de bine ... te iubesc !

Ele doua ...intr-o expunere noua

Am plecat catre tine. Inchid rand pe rand gandurile si grijile de peste zi si constat ca sunt emotionata. Imi imaginez ca ma astepti ... te vad parca tragand din tigara nerabdatoare. ai pus de un ceai si te-ai asezat pe scaun cu un picior sub tine cu privirea pe telefon ... De cand stii ca sunt in trafic, telefonul nu-ti mai zbarnaie dar arunci instinctiv priviri lungcatre el din cand in cand.

Infuzia isi strecoara parfumul in toata casa. O atmosfera calda, placuta. Tu esti in pulover-ul tau larg bleumarin si porti in rest doar perechea de pisicute, imprimate jucaus pe lenjeria scolareasca si comoda.

Eu sunt infrigurata de la temperatura de afara dar caldura launtrica incepe sa ma cuprinda. Sunt imbracata office iar pe dedesubt am o combinatie sexy pregatita pentru tine. Aduc cu mine o sticla de vin si o cutie cu bomboane de ciocolata. Este destul de previzibil dar eficient, am emotii mari aduse de revedere si as vrea sa torn deja un pahar sa scap de trac.
Din cand in cand imi bazaie telefonul ... sunt mesaje de la tine. Tin telefonul intre picioare si acest lucru ma bucura cum nici nu stii. Cuvintele tale vibrante la propriu.

Personal Portfolio

Photography, Editing : Tiberiu Dinescu 

Personaj : Cristina

Am ajuns... cobor oglinda si refac rujul pe buze. Ridic telefonul datator de placere si ma uit la ce mi-ai scris. Imi spui sa nu iau nimic pentru ca eu iti sunt deajuns. Rosesc. Ridic sacosa-cadou si incui masina. Mintea penduleaza intre emotia de a te vedea si gandul ca o sa ma strecor langa tine la noapte. Simt cum m-ai atinge pe intuneric pe spate... tresar.
Am ajuns in fata interfonului si sun.

Te misti alene catre interfon chiar daca stiu ca inima iti pompeaza cu putere. Te vad cum lupti sa ramai sigura pe tine dorind sa nu pari un catel cu chef de joaca caruia stapanul ii paseste pragul. E greu. Te lipesti de vizor si oftezi ...secundele capata alte valente.

Ramai pironita langa vizor, tigara din mana se fumeaza singura fara sa-i mai dai atentie. Imi auzi pasii pe scari iar senzorul de la etaj iti lumineaza panda. Apar in dreptul usii iar tu ma privesti atenta, tinandu-ti rasuflarea.

Sa sun?! Bat la usa incet , stiu ca ma astepti nerabdatoare.
Dupa cateva secunde ma pregatesc sa bat iar, dar astept un semn sonor din casa care sa-ti tradeze prezenta. Nimic. Ciocan ferm apropiindu-ma de usa si tinandu-mi respiratia ascult. Nimic. Ma departez de usa si-mi trec tot felul de lucruri prin minte. Ce s-a intamplat, unde esti ?

Stai linistita sunt aici... (gandesc privindu-ti agitatia de care nu ma satur)
Am uitat sa mai fumez, mi-am lipit trupul de usa si te astept cu un freamat interior mai mult decat placut. Iti adulmec pasii, s-a aprins lumina. Esti atat de aproape. Apare primul fior ce-mi furmica trupul. Ai intrat in vizor, te vad ... Iti incepi bataile in usa.
 Te simt cum stii ca esti privita, ai un zambet anume care te tradeaza...mai ales cand privesti catre vizorul intunecat. Ma gandesc cum ar fi ca eu sa nu fi fost aici sa te privesc iar tu sa te simti privita, vulnerabila fata de aceasta crapatura intre cele doua lumi numita vizor. Gandul trece dar imi place sa te observ in continuare, vad ca ti-ai apropiat urechea de usa.
Ma cauti.
Misc insesizabil cheia in yala... si deschid usa usor. Cauti telefonul in geanta, devii neindemanatica. Eu continui sa deschid usa fara zgomot, si privesc catre tine prin fanta creata ... tu pui telefonul la ureche si ma apelezi. Nu'i inca totul pierdut, mai sunt cateva secunde in care esti preocupata si nu observi prezenta mea din dreptul usii putin crapate.
Ridici privirea catre mine din telefon iar eu ma ascund, te privesc prin vizor cum te luminezi. Nu zic nimic , intind mana in afara si iti fac semn sa intri. Ma indepartez.

"Ce-mi faci, ce joc mai este si asta ?"soptesc privind mana cum se pierde prin usa intredeschisa chemandu-ma si ma avant cu un gest nefiresc. "Ma joc !" aud raspunsul tau indepartat. Usa se inchide in spatele meu cu tarie fara sa  s-o inchid cu grija pentru ca te caut cu privirea. Dintr-o laterala tasnesti si ma iei in brate si ma strangi puternic potrivindu-ti fruntea pe umarul meu.

Nici n-am simtit cand am intrat, am trecut brusc peste momentul acela al revederii de care mi-era cumva teama.
Zambesti si spui . "Bine ai venit, de cand te astept"

"Bine te-am gasit" zic cautand un loc primitor in spatiul casei tale.Incurcata fiind am gasit imbratisarea ta. Nu mi-a mai trebuit nimic cand am gasit ritmul inimii tale galopante si am simtit cum caldura ta ma cuprinde. Aceasta emotie a imbratisarii n-am mai simtit-o inca. Cu tine e altceva, cu noi e altceva ...
Iti simt rasuflarea in par iar mangaierea ta imi umezeste buzele, nu pot sa spun nimic. Am inchis ochii sa te simt. E ceva duios in fragilitatea unei imbratisari feminine pe care n-am experimentat-o pana acum. Plutesc ca intr-o cada fierbinte inspumata cu aroma de lavanda .
Ne despartim imbratisarea si ne privim in ochi rusinate ...
Coboram impreuna in catifeaua canapelei, o lumina obscura ne lumineaza tacut locsorul iar fiecare dintre noi are gesturi stangace de revenire din vis. Iti privesc buzele cum se muleaza pe tigara fumeganda... tragi lent iar fumul ne invaluie spatiul. Eu gust fluiditatea vinului cu pofta . Fiecare s-a retras in gestul cel mai placut ... savurand gandurile si simtirea in felul ei.

"Ce mult mi-ai lipsit!"
Sper ca ti-am transmis asta de cand te-am luat in brate. Observ ca discutia porneste cu un ton incert, iti dregi vocea vadit afectata de starea de pana acum. Povestim o vreme incetisor si iti observ pornirile din privire. Probabil ca si eu ma tradez privindu-ti buzele si mainile... apoi cobor catre forme dupa care brusc revin la a te privi in ochi ... Tu faci la fel ... cedezi usor tentatiei si intram cumva intr-un joc voyeristic evident. Ni se umezesc buzele, mustim in placere.

Cuvintele curg dupa primul pahar de vin, povestim in nestire... si mai profund si mai in gluma... chicotim din ce in ce mai des. Te privesc si iti urmaresc dansul miscarilor ...sunt absorbita. De cand ai intrat s-a spart gheata, naturaletea ta dandu-mi tarcoale. Aprind o tigara doar sa te pot contempla mai bine. Esti vie si ma provoci in povesti si discutii, nu ma lasi sa-mi eliberez mintea de ganduri pentru a-ti simti starea. Companionul cu filtru imi da ragazul sa te studiez mai atent, sa-mi zboare mintea ...

Puloverul ti-a cazut pe un umar si iti scoate clavicula fina in evidenta . Felul cu sezi iti descopera misterios pulpele ...
As vrea sa preiei tu initiativa sa te apropii de mine, sa ma saruti. Cred ca gandul telepatic a ajuns... te apleci catre mine facand un gest catre parul meu.  Atentia imi e distrasa si tu te apropii cu siguranta de felina de buzele mele. Le apropii foarte tare abia se ating. Eu dau sa le cuprind dar te departezi. Sangele imi pompeaza prin vene si simt ca iau foc ...vin eu catre tine. Te apropii si tu de mine si ne descatusam ... Povestile se trasforma in sarutari iar cuvantul in muscatura brusca voluntara.

Umarul gol il sarut acum iar tu iti plimbi limba pe lobul urechii mele ... Am furnicaturi in cele mai placute locuri iar mainile imi fug pe sub puloverul tau. Iti simt pielea fina iar sfarcurile tari. Ma plimb in voie cu degetele pe spatele gol ...iar pe tine te aud gemand delicat.

Las capul pe spate acum, iar limba ta matasoasa imi coboara spre sani ... Hainele curg spre podea si tensiunea creste... pastram cate ceva pe noi pe motiv de graba insa sarutarile patimase ne imbraca cu caldura lor... Pofta ne aduce alaturi, imbratisate...


===


Intre timp va anunt si de publicarea acestui text din Barlogu' in revista Tiuk sub nume nou : " O pereche de dame" ...atasez aici si un link . 

Storyboard ... (1)

Era un el ... Radu, un tip inteligent, cizelat si cu simtul umorului . Ii placea foarte mult sa asculte si sa-si imagineze continuari ale povestilor ce se discutau in jurul lui. A dat la regie de film si curand a simtit ca lucrurile incep sa capete valente nebanuite...

A continuat jocul acela ori de cate ori avea ocazia insa ocaziile s-au rarit ... oamenii il simpatizau si-l aveau mereu in centru atentiei, iar el nu prea mai reusea sa-i asculte pe ceilalti deoarece toti erau fascinati de povestile lui.
Inventase povesti dupa povesti , pana si bancurile le reinventa gasind mereu ca talcul e mai savuros daca inverseaza cate ceva pe ici pe colo. Se bucura de popularitate iar toate acestea erau schimbate fata de cum se stia el pe sine ... plecase la facultate un tip timid, in banca lui care gasea mereu ragaz sa viseze ascultandu-i pe ceilalti, acum era in centru atentiei, extrovertit si sigur pe el.

A cunoscut-o pe ea, Denisa. O fata cumva...

 Cel mai mult ii placea la ea atitudinea, chiar daca s-au cunoscut pe net. Bine, impropriu spus ca s-au cunsocut pe net ... aveau multi prieteni comuni si alte cateva zeci de activitati, filme, muzici si locuri preferate, doar ca nu se vazusera inca...

Ea a primit un "like" la o poza de la el si a devenit curioasa. Lui i-a placut zambetul ei din imagine si increderea din el a dat pe afara in dreptul pozei ei. Ei i-a placut faptul ca dupa acel semn n-a urmat nimic, defapt a fost intrigata de asta si a inceput sa-i "rumege" profilul. El nu stia nimic despre asta, aproape ca uitase de acel "like" cand a vazut-o in bar cu prietenele ei. Lui i-a placut sa se intoarca la privit si ascultat si imaginat povesti uitandu-se la ea dintr-un colt mai intunecat si nu foarte expus . Ea a zambit, a povestit si a ras impreuna cu prietenele nestiind ca e observata. Ea a fost ea si lui i-a placut atitudinea ei ... Era cumva.

S-a grabit sa-i scrie un mesaj de pe mobil dar nu-si gasea cuvintele asa ca a continuat sa priveasca, ea a continuat sa rada pana a aparut un alt el, Cristi. Atunci a devenit mai rece si i-a facut loc langa ea la masa.
Acest alt el s-a aratat jovial fata de prietenele ei,  insa pe ea o privea nitel de sus si ii facea mare placere s-o vada pusa in dificultate. Se bucurau unul de prezenta celuilalt dar nu prea.

 Radu deja incepu sa-si imagineze...

To be continued ...

Hamlet dupa William Shakespeare

Jucat la Teatrul Nottara ...



...dupa ce am avut placerea de a lucra pentru imaginea de afis cu doamna Maia, Tudor Aron, Anca Cernea, Marcel Top, Alina Simpetru si Razvan Ciobanu si lucrand impreuna cu Cristian Oprescu iata si imagini din spectacol (multumiri speciale Cristina Tinta) :

Un spectacol interesant ... tineti aproape.

Golul din stomac

Te-am intrebat candva grabit  

Amestecand simtiri cu vise 

Daca in golul din stomac 

Se'aud ecouri interzise ...

M-ai privit lung si-ai lacrimat

Si m-ai cuprins in brate 

Te-ai exprimat apoi in gand 

Lasandu-mi clipa muta !

As vrea sa nu te mai gandesti la o finalitate 

Sa-mi poti zambi firesc mereu 

Fara de ganduri surde sau probabilitate ...

Personal Portfolio

Photography, Editing : Tiberiu Dinescu 

Personaj : Cristina 

welcome 2014 by Redy

Moment Magnum la Bucuresti

M-am grabit sa ajung la evenimentul Magnum si ma apropiam cu pasi mari de libraria Bastilia incercand sa observ gradul de agitatie din prejur vis a vis de aparitia la Bucuresti a unui fotograf Magnum de prim calibru. M-am oprit in fata si mi-am aprins o tigara asteptand ... la un moment dat in fata opreste un taxi ....din care sare Josef , himself, alaturi de staff-ul Magnum si inca cineva . Intalnirea aceasta fata in fata m-a blocat ... L-am recunoscut si nu stiam ce reactie sa am ... aparatul foto il aveam de gat insa mana era ocupata ...

M-a privit scurt decis , a zambit mi-a intins mana si-a strans-o cu caldura mi-a facut semn ca a vazut aparatul si ca se bucura ca impartim aceasi pasiune ... Am ramas in stare de soc.

Josef Koudelka prezent in octombrie la Bucuresti a rascolit spiritul fotojurnalistic romanesc. Invazie la Praga reprezinta un eveniment, lansare de carte si expozitie de fotografie, excelent pentru Romania si istoria fotografiei .

 Cateva imagini de la eveniment :

Libraria Bastilia, Josef primit de seful institutului francez pe scarile librariei , imediat dupa ce m-am dezmeticit de ce s-a intamplat .

 urcand in cladire alaturi de reprezentatntul intitutului ceh 

 Karin ingandurata alaturi de Josef

Magnum corner 

 feeling confident 

full table Invazie Praga - Josef Koudelka

 the speaker

trait la intensitate by Lezoazo 

O zi sublima...

O zi sublima incepe cu cateva raze de soare pitite dupa perdea , care se furiseaza discrete putin cate putin pana iti ating pielea si se strecoara in pat langa tine ...

De fiecare data ma trezeste tropaitul lor infundat si felul in care ma fac sa ma intorc pe partea cealalta si ma imbratiseaza calduros .

Personal Portfolio
Photography, Editing : Tiberiu Dinescu
Personaj : Cristina si Oana


P.S. O zi placuta, Lezoazo

Take a street walk... with me

kindly by Lezoazo ...

Siamo liberi ...

Personal Portfolio
Photography, Editing : Tiberiu Dinescu
Personaje : Oana si Cristina







Si vince, si perde 
si pestano merde 
che si infilano nelle fessure sotto la suola 
si vive, si muore 
si prova dolore dal quale 
non c'e' un pensiero 
che ti consola 
si parla coi cani, si stringono mani 
si fa spesso finta di essere qualcosa 
si guarda il tramonto, si arriva in ritardo 
ci piovono addosso macerie di vita esplose 
si fanno dei figli, 
si sognano sogni 
si fanno castelli di sabbia sul bagnasciuga 
si infilano perle di vetro nelle collane e si progetta una fuga 

Noi siamo l'elemento umano nella macchina 
E siamo liberi sotto alle nuvole 

Noi siamo l'elemento umano nella macchina 
E ci facciamo del male per abitudine 

   

Jovanotti    

Testo L'elemento Umano

A venit toamna ...

"As vrea sa te musc de buza de jos ... sa-mi las pecetea pe zambetul tau peste zi , sa-ti musc sanii atat de frumosi si sa-ti strang carnea rece de vremea de afara , incalzind-o ... Ti-as atinge apoi cu varful limbii fluturasul invatandu-l sa zboare in felul meu ...
As sta apoi sa te privesc ...sa ma bucur de gropitele din obraji , rosul de pe pielea uda, tremurul ascuns , vocea scazuta ... atingerea calda ...mirosul personalizat ...

Personal Portfolio
Photography, Editing : Tiberiu Dinescu
Personaj :Iudita

Te-as strange in brate si as privi prin ochi in tine sa vad si acolo ce-mi place mai tare si mai tare ... apoi te-as lua de mijloc si te-as arunca in sus intr-o dimineata de toamna intr-un pat de frunze ... viu colorat !"

by Lezoazo

Misterios ...

As fi vrut sa te strang in brate , sa te simt cum tremuri in bratele mele , cum dorinta ta vulcanica erupe in jurul erectiei mele ... sa ma topesti de toate puterile si apoi sa stau pe spate privindu-ma reflectat in zambetul tau ...

Tu ai decis sa-mi surazi misterios si sa dispari in noapte ...

Personal Portfolio
Photography, Editing : Tiberiu Dinescu
Personaj : Oana

Poetesa

Am intrat in acel loc , il pandeam de ceva vreme si nestiind cum sa fac sa ma strecor inauntru , ma gaseam intepenit pe vizor ore in sir . Obisnuiam sa urmaresc activitatea din fata usii mele de cand m-am mutat ... Stiam ca acolo sta o poetesa faimoasa care pe cat de discreta pe atat de pasionala o gaseam in relatie cu arta dar si cu barbatii . Ii citeam poeziile pe banca in fata blocului si ma zgribuleam tot ... isi strecura cuvintele ca niste unghii bine lacuite peste carnea mea ...iar privirea ei ingenua ascundea o nebunie intreaga care ma trimitea la smintiti .Cand urcam scarile si ne intersectam privirile , ma secera o dorinta nebuna , aproape ca nu aveam glas sa salut iar ea parea ca nu intelegea nelinistea mea si trecea aproape de fiecare data indiferenta ... Ma zvarcoleam apoi pe hol in fata usii ore in sir cu cartile ei in brate asteptam sa-i aud pasii ...s-o vad intorcandu-se prin vizorul prieten. De cele mai multe ori venea singura, melancolica ... aproape pierduta in gandurile ei si ma simteam dezarmat , nu stiam cum sa ma pozitionez vis a vis de aceste stari ale ei ... Alteori ii auzeam glasul de jos , urca in verva cu cate un domn, glumeau, chicoteau si de cele mai multe ori aveau o sticla pe jumatate goala in mana ... Ma tulbura teribil sa-i vad asa veseli stiindu-ma de partea cealalta a scenei, privitor, ... cotrobaind prin mintea-mi creata si intrand in tot felul de scenarii ...

 Era noapte , apucasem sa aud usa descuindu-se si s-o vad iesind ... avea o rochita de vara ce nu ascundea, se pare, nimic pe dedesubt. O priveam atent parca certat cu legea, aproape ca-i patrundeam sub tesatura si asta ma tintuia in loc. Incercand sa urc ultimele scari cu ochii la ea m-am impiedicat ... S-a intors zambind si-a zis ceva legat de ... nici nu mai stiu, o auzeam parca de sub apa ... nervos pe stangacia mea . Am zambit inapoi si-am plecat ochii in podea, ma simteam paralizat ... A coborat alene pe scari fara sa incuie dupa ea... Probabil merge pana la colt dupa o paine sau ceva, mi-am zis, stiam ca se mai intampla sa nu inchida si nu de putine ori ma gandeam cum ar fi s-o astept pe intuneric si s-o surprind cuprinzand-o in brate , sarutand-o printre zmuciturile ei, nelasand-o sa-mi scape ... Dar de celel mai multe ori cedam gandului nesimtindu-ma intratat de puternic si fiindu-mi frica de consecinte...

Am scos cheia din buzunar si am inceput sa descui, parfumul ei insa ma tintuise pe hol si-mi simteam gandurile luand-o razna... Asta e momentul mi-am zis ... Acum ori niciodata ... M-am intors catre usa ei si cu o mana tremuranda am apasat clanta incetisor , timid . Am intrat .

Personal Portfolio
Photography, Editing : Tiberiu Dinescu
Personaj : Iudita

 

 Inauntru camera era vag luminata de o lampa de masa ascunsa intr-un colt iar in surdina se auzea ceva jazz. Am intrat cu nesiguranta nestiind daca mai este cineva... obisnuia sa-si tina musafirii si cateva saptamani pe la ea... Eu abia aterizasem de la Paris si nu stiam ce se intamplase astfel ca ramasesem precaut dar mi-am luat inima in dinti si cu urechile palnie mi-am facut intrarea in camera de lucru sau, cel putin, asa imi imaginam eu ... Aici nebunie , lucruri aruncate , carti pe sus pe jos prin biblioteca, parfumul ei ,era peste tot si pe deasupra cateva lumanarele stinse si doua pahare cu vin imi spuneau ca trebuie sa mai fie cineva prin preajma... Am mai facut un pas si-am ridicat o camasuta de in inflorata, am mirosit-o adanc si mi s-au taiat picioarele ... M-am imbatat ,mi-am zis, si-am lasat sa cada camasa din mana pe scaunul verde de unde o ridicasem ... Camera era in nuante de primavara, cu galben ,portocaliu si verde, mobila de lemn, piese reconditionate care-i dadeau un aer boem ... am ridicat paharul cu urme de ruj si-am sorbit adanc ...de parca gustam din dorinta ce-i purtam, vinul roze destul de rece ma pus in garda ... aici mai era cineva, dar nu dibuiam unde-i usa catre cealalta camera ... Speriat m-am intors gata sa ies ... deja nu mai vedeam mare lucru ... frica ma cuprinsese si vroiam sa ma stiu pe holul blocului , cred ca nici n-am mai respirat , dar aroma vinului si faptul ca ii simtisem rujul amestecat cu buchet demisec ma transportasera undeva intr-o sala de tribunal ... vinovat de cea mai mare neleguire din lume ...

Am pasit incet dar sigur, disperat sa ies din incurcatura, in fata mea umbra-mi devenea tot mai mare si eu credeam ca sunt urmarit, chiar am intors capul inainte sa cuprind clata in mana spre a fi sigur ca omul din umbra nu ma inghite, inima-mi batea la cote alarmante si ea trebuia sa apara din clipa in clipa ... Am iesit inchizand usor usa dupa mine si-am ramas pironit cateva secunde pe hol de nebunia ce m-a impins la acest gest... O auzeam deja cum urca primele trepte in sus si nu puteam sa ma desprind din acel loc. Stateam inca pe presul din fata apartamentului ei si nimic din mine nu ma mai asculta, panica se instalase deja in mintea mea si parc-o vedeam cum urca intrebatoare si pe mine nereusind sa indrug nimic coerent... Eram pierdut .

To be continued ... by Lezoazo

P.S. Astept si de la voi continuari ... in comment sau pe blogurile voastre cu link aici ...

Altfel de umbra ...

Am pasit impreuna pe cararile pietruite ale conacului invechit si renascut ... 

Pe banci si la mese lumea sta semeata , eleganta ... privirile lor curioase scurteaza orizontul uman si lumineaza pofta carnala mai ceva ca farul unei mari involburate  ... 

Ei te cerceteaza de sus pana jos , imaginand actiuni pasionale sau ciufulindu-ti aparenta cu gandurile lor perverse ...Isi opresc privirile pe formele tale incurcati iar eu pasesc langa tine in completa umbra si liniste , pe cand tu stralucesti in lumina refectoarelor tuturor  ...

Ele , privesc adanc la suprafata, cautand defectul, masurandu-ti fiecare forma in oglinda cu ce aveau ele de oferit ... unele zambind, bucurandu-se de priveliste ma tintesc pe mine in privire , cautand sa inteleaga parca dinamica ce-ti poarta gandurile in prezenta mea, altele inciudate si incruntate verifica repede cu comesenii provenienta naturii tale sclipitoare si-ti aduc nenumarate "omagii" menite sa intineze din prezenta ta deranjanta imaginii lor ...

Reflectia ta in privirile lor ma trezeste , atata schimb de energie si tensiune pentru aparenta ... Nimeni nu vrea sa mearga dincolo de suprafata dar dau buzna cu priviri patimase sa te dezbrace , sa te aiba , sa le statisfaci poftele si dorintele ... Zambesc amuzat de dinamica vazand cum privirile lor iti indreapta spatele, iti aranjeaza pasii si-ti dau acea stralucire a multumirii de sine ... tu ii privesti atenta , le confrunti gandurile cu ale tale , te joci cu mintile lor ...asta iti da incredere , te pune in control si-ti da alura de stapana ... 

Personal Portfolio
Photography, Editing : Tiberiu Dinescu
Personaj : Corina

Pastrezi inca din atitudinea asta ... diferenta e ca eu stiu si ce se gaseste pe dinauntru ...

Capriciul asta al tau se risipeste insa in licoarea din pahar si in fumul tigaretei aprinsa cu nerabdare ... facand loc la altele ... la fel de periculoase ...

Nu-ti soptesti nelinistea dar ea ti se scuge printre degete in privire ...

by Lezoazo

Expus criticii internationale ...

" Era un apus rosiatic dintr-o zi torida de vara, ma gandeam la ea ... mi-as fi dorit sa o am alaturi inca o noapte, plecase devreme cand n-apucasem inca sa ma dezmeticesc ... Seara, ajuns acasa, parfumul ei dansa inca printre cutele cearceafului meu ... puteam sa-i disting urma  peste care aplicasem o palma nervoasa care-i cauta in joaca posteriorul , plecat deja la lucru ...

Mi-am inceput ziua cu un tonus anume... o regaseam in minte prin toate locurile explorate impreuna in noaptea precedenta ... Eram fiert si nu vroiam sa ma duc la dus cat s-o mai simt catarata pe mine...
Am gasit un bilet pe masa ... scris in graba si fara niciun semn de ruj incurajator : "Sunt in Vama , nu te gandi ca te astept , dar daca ajungi da-mi un semn . X "

Mi-am facut calculele si am plecat cu autostopul , fara semn , fara raspuns , fara nimic ... trebuia s-o gasesc, sa-i mangai pielea plina de nisip si sa-i sarut sarea de pe buze ... Cand am ajuns am cautat-o peste tot ... nu era nicaieri , m-am gandit ca a glumit si eu am batut atata drum, nebun, in loc sa dau un semn si sa ma asigur ... Nebunia mea se intorcea acum cu ganduri negre ...

Stateam inciudat cu ochii catre mare la umbra unei umbrele de paie si o chemam in minte catre mine. Ea nu raspundea gandurilor mele si asta facea ca gandurile sa ma macine si mai tare ... A durat ceva asta , pana cand am simtit o privire in ceafa ... eram pironit inca cu ochii spre mare si nu puteam sa ma intorc ...  nu vroiam sa ma incred in ce simt, ma lasam prada curiozitatatii mele constiente ... Si totusi m-am intors ... era ea , se purta alba ca o zeita printre oameni de rand  ... Am ridicat ochii spre cer si-am multumit. "

Personal Portfolio
Photography, Editing : Tiberiu Dinescu
Vama Veche

Atipisem cu gandul la ea si defapt eram acasa, in barlog, singur, fara ea , fara nisip , fara Vama, fara speranta ... M-am trezit sa inchid cartea , lampa si sa ma cufund iar in somn dar ceva m-a trimis catre laptop, sinteam ca visul are legatura cu biletul, cu o veste... Am deschis mail-ul sperand ca acolo e raspunsul cautarii mele ... Da , aici era triumfator un mail ce-mi trezi atentia ... am deschis si am citit :

Se facea ca am fost expus de o publicatie prietena fotografiei, m-am bucurat... Era o noua expunere criticii internationale , prima venise prin februarie...cand ne-am bucurat impreuna ...


... by Redy

La umbra ...

Cumva soarele a ajuns pe cer ... am vazut rasaritul impreuna si acum eu stau ascuns la umbra sanilor tai ferindu-ma de primele raze jucause din zi tragand insetat din tigara ... tu , stai tolanita pe o parte si jucandu-te cu fumul ma privesti materna ... pierduta .

Iti trec o mie de ganduri prin minte ... cateodata iti doresti sa mai stai... alteori vrei sa-ti traiesti libertatea si independenta in alta parte. Ma privesti adanc, dorindu-ti sa stii ca te poti intoarce oricand aici ... la rasarit, sa putem renaste impreuna ... din acelasi cearceaf cu aroma de razboi si mangaiere ...

Personal Portfolio
Photography, Editing : Tiberiu Dinescu
Personaj : Georgiana

Am inchis ochii si iti simt privirea cum ma respira, adulmeca si cuprinde in brate... azi vrei sa ramai... azi vrei sa stai si tu la umbra... E doar nevoia de afectiune imi zic, cateodata fugim atat de tare si obosim incat e minunat sa stii ca ai unde sa tragi pentru o gura de apa vie ...Sunt corbul acela negru care-ti aduc in cioc un strop de apa vie sa te poti lupta in continuare cu timpul, cu viata, cu tine ...

Pe mine m-am pus pe plan secund de ceva vreme, simt ca ma transform in corb de fiecare data cand imi scrii ... si mai simt ca rasaritul cu tine imi face bine... Azi sunt la umbra, in umbra, in umbra ta ... Tatuat cu muscaturi si zgarieturi, trag din tigara si ma ascund ...

Azi tu vrei sa stii daca te poti intoarce mereu ...
Azi eu vreau sa vad dincolo de rolul meu de corb ...
Azi e devreme si e atat de imbatatoare mireasma sifonata din cearceaf, ca nu mai intelegem nimic ...

Totul e undeva in mintea noastra, cu ganduri, discutii, dialog... altfel suntem muti si pierduti, dar ne simtim...


by Lezoazo