Ma gasesc prins intr-un vartej de actiune si viata tumultoasa...
Asemeni uni ghiocel care tremura sub zapada dar isi face loc curajos spre lumina, asa si eu ...mai putin curajos din "pozitia ghiocel" insa modest (sper) si "calculat" emotional imi fac loc prin noianul de "cavaleri" ai artelor.
Planuiesc aparitia unei galerii de arta ... arta de a fi.....pe rand ... fotograf, bloger, galerist, curator, administrator de finante, actor de figuratie, diriginte de santier, trainer, consultant pe imagine si nu numai...
Suna nebunesc insa viata de "freelancer" nu este cea mai usoara si mai constanta din lume. Realizez ca petalele in care am investit energie incep sa se inchida, asemeni unui disc de floarea soarelui la apus intr-o noua forma de existenta si anume ... EU.
Eul poetic magic in arta de a fi un om mai bun pe zi ce trece .... asa ca alaturi de amici apare intr-o noapte Galeria Invizibila si ideea ca spatiul in care locuiesc este defapt un spatiu artistic mai mult decat o casa si o acasa... o rezidenta artistica, o galerie, un atelier, un studio si din cand in cand un hotel(motel/hostel) ...
Centenarul incheierii primului razboi mondial ma gaseste plin de entuziasm in ceea ce priveste arta si Romania, doresc sa ofer o alternativa (dupa chipul si asemanarea mea) tinerilor care cred ca se poate produce o schimbare...
Schimbarea vine din noi prin gandurile , vorbele si actiunile noastre.
Fotograful invizibil sau Omul cu Canon-ul, EL (adica eu) reuseste sa se avante intr-o lume nesigura cautand usi, ferestre, intrari...
Nu va mai plictisesc ... urmeaza sa scriu o carte, sa fac o galerie la strada si multe altele...
Rabdare si tutun!
Sunt el... Ma scarpin prin par si ma holbez in oglinda la el, la mine.
Am inceput sa vorbesc si reflexia parca-mi vorbeste cu acelasi aplomb cu care eu incerc sa ma exprim. Pare ciudat insa realizez ca este, pe cat de narcisist, pe atat de viu acest schimb de energie. Totul capata sens.
Cateodata ne indragostim de fotograf pentru ca el este acela care ne "vede". Bine... ne indragostim de felul in care ne vede el apoi de el ca persoana. "Cate lucruri vede la mine...Oare sunt eu un om atat de deschis, oare reuseste el sa scoata asta din mine sau pur si simplu isi imagineaza ceva si declanseaza atunci cand rodul imaginatiei lui se potriveste cu ceea ce vede?" Cateodata nici macar de el nu ne indragostim cat de ideea ca am putea sa ne indragostim de el pentru felul in care ne priveste. Alteori ne e frica sa ne indragostim.
Am stiut intotdeauna ca asta vreau sa fac insa mereu mi-am cautat forma, mi-am ascutit armele si am masurat experientele dupa care am ales sa ma las purtat de val si nu am stiut daca e arta sau doar un moft personal ceea ce fac, ceea ce caut. Pot sa stau sa privesc imagini zile in sir dar mult mai mult deatat imi plac oamenii. Sa inteleg ca imi place ce vad eu in ei fata de ceea ce vad ceilalti? Sa fie defapt magnetica apropierea de aceasta energie vie mai puternica decat amprenta perseverenta a "artistului"? Nici nu mai stiu. Ma privesc in oglinda si imi vorbesc. Poate asa o sa inteleg totusi ca stiu defapt cine sunt ...
Am primit o scrisoare de la Lola. Deschid cu bucurie. Ma întreabă ce fac maine în jur de 11 si daca putem sa ne vedem. Mai jos urmele de buze roșii imi spun ca sunt tare asteptat. Sta la doua statii de metrou, defapt nu sta caci vine din când în când la București cu treaba si sta la o prietena. E din provincie si e gazduita la prietena ei cea mai buna din facultate, iar cand vine la Bucuresti ma cauta. Prietena e aproape logodita si sta cu iubitul ei, o gazduiesc cu placere. O lasa sa doarma in sufragerie cand ei pleaca la serviciu si astfel Lola ramane singura peste zi, pana cand se intorc ei de la corporatie. Aici intervin eu.
De cele mai multe ori ma cheamă la ea. Nu-i place sa plece de la mine după o partida de amor si sa se lase privita de lume cum coboară din bloc in toiul zilei încă mângâiata de atingerea mea. Are impresia ca toate privirile sunt ațintite asupra ei, ca si cum ei ar stii cu lux de amănunt ce s-a întâmplat sau ca ceea ce a făcut este cumva interzis. Alteori ii place ... pășește cu încredere pe tocuri, superioara, se parfumează discret în lift și parca toată lumea e la picioarele ei. Nici eu nu știu ce sa mai cred. Maine sunt foarte asteptat la ea. Asta e sigur.
Privesc cu încredere scrisoarea. Ma uit după timbru ...lipsește. Mi-a plasat-o personal si ma gândesc de ce oare nu a sunat la interfon, telefon sau chiar la ușa ? Azi cred ca și-a rezolvat treburile și a făcut planul pentru maine. Imi plac femeile hotărâte dar mai mult îmi plac cele care știu sa ma accepte pe mine asa visător, cum ma știu.
Maine la 11, spălat, parfumat și cu o sticla de vin în tolba o sa urc pe bicicleta și voi goni spre Lola. Îmi place ca e discreta, avem o relație deschisa de mai bine de jumătate de an și ma roagă sa nu o caut. Am impresia ca și ea are un logodnic sau ceva asemănător. Câteodată ma gândesc ca poate candidează la primărie. Rad. Știu ca pentru mine rămâne o energie vie din care ma infrupt cu mare plăcere.
Rândul trecut mi-a trimis câteva polaroide împreuna cu o scrisoare. O pereche de buze roșii care trag aprins din țigara și una cu decolteul ei amplu cu sfârc la vedere. Le am pe frigider ținute de magneți. De fiecare data când vreau sa beau o bere ma gândesc la Lola, inevitabil.
Am de gând sa iau aparatul cu mine maine.
Ma gândesc sa-i spun ca este muza mea de zile ploioase.
Tot ma întreabă prietenii dacă nudurile mele ... Ei cred ca folosesc de fotografia de nud pretext pentru sex. La început credeam ca sunt invidioși apoi m-am gândit ca ei, asta ar cauta dacă s-ar găsi în locul meu. Dupa care am înțeles ca defapt ma întreabă cum pot sa rezist când vad o femeie frumoasa goala în fata mea fără sa sar pe ea animalic. Ei bine, știu ce sa răspund... oricum ideea de intimitate, de explorare a tabuurilor și de vulnerabilitate dincolo de măștile cotidiene par a ma interesa doar pe mine și pe ele.
Personal Portfolio
Photography, Editing : Tiberiu Dinescu
Personaj : YooYoo
Maine însa as vrea sa-i dau și ei aparatul. As vrea sa ma surprindă și ea pe mine. Întreg misterul și tensiunea dintre noi m-au făcut sa vreau sa ma las prada imaginației si perspectivei ei. Aceasta relație deschisa în care ne infruptam unul din celalalt fără menajamente îmi pare un sol fertil descoperirii de sine atât fizic, mental, emoțional dar și spiritual.
Cel mai mult ii place s-o facem la oglinda, sa ne bucuram "total" ... de simțire, de priveliște, sa avem cât mai multe simțuri implicate. Atunci, parca nici nu semăn cu cel care-mi vorbește din oglinda. Câteodată când sunt cu ea îmi doresc sa declanșez cu privirea. Am câteva imagini care mi-ar plăcea sa le admir mari pentru galerie din centru, însa sunt developate doar, într-un locșor drag, fin împăturite în amintirea mea. Ce păcat!
La un moment dat mi-a spus ca-i place natura mea aventuroasa, ca reușesc s-o scot cumva din ale ei, mult mai planificate și mai stricte. Oare ce înseamna asta ...planificare și strictețe în fotografia de nud a doi amorezi care se vad din când în când având o relație deschisa ca beneficiari de plăcere cumva libera? Sper sa aflu de maine incolo. Defapt nici nu îmi propun sa aflu, ideea e sa experimentez și mai vedem noi atunci.
Se întâmpla sa ma sune și sa ma întrebe ce fac. Vorbim cu orele dacă nu cumva intervine ceva, apoi iar liniște si pace câteva săptămâni. Eu nu sun!
Îmi place sa ii scriu tot felul de perversiuni si sa ii le trimit pe în scrisori anonime pe adresa de la lucru. Ma ajuta sa îmi imaginez ca se uda toată după ce deschide plicul parfumat și ca atunci ar vrea sa ma simtă intrând... la ea în birou. Am ajuns sa cred ca de când cu pornografia din mesaje și-a comandat o oglinda și la birou.
Asta doar din răspunsurile primite.
Îmi place sa citesc oamenii din reacțiile si intențiile lor.
Am început relația cu ea dintr-o întâmplare, unii ca din greșeală, alții ca printr-o coincidenta, fericita.
Eu zic ca întâmplarea a făcut sa termin o carte chiar înainte sa o cunosc. Cartea s-a dovedit a ma influenta într-o asemenea măsura ca in acel moment mi-am dorit sa cunosc pe cineva cu acel "je ne sais quoi", fata de care sa las garda jos ... spontan, iremediabil și natural. Astfel ca atunci când ne-am întâlnit am înțeles ca ea este.
La început râdea si nu înțelegea nimic. Păream un diletant amorez cu câteva glume în program care vrea s-o vrăjească pentru ca sex. Insa eu aveam mai mult decât câteva bancuri și prin îmbrățișarea unei transparente totale trecusem la profesioniștii Don Juani. Lola a luat toată idila în gluma și abia după prima cafea și câteva ore interminabile de povesti mi-a șoptit la ureche: "Daca tu nu faci niciun pas eu te voi asculta liniștită în continuare!", având caldura aceea de Lolita...însă privindu-ma ca o Lola!
Era un el ... Radu, un tip inteligent, cizelat si cu simtul umorului . Ii placea foarte mult sa asculte si sa-si imagineze continuari ale povestilor ce se discutau in jurul lui. A dat la regie de film si curand a simtit ca lucrurile incep sa capete valente nebanuite...
A continuat jocul acela ori de cate ori avea ocazia insa ocaziile s-au rarit ... oamenii il simpatizau si-l aveau mereu in centru atentiei, iar el nu prea mai reusea sa-i asculte pe ceilalti deoarece toti erau fascinati de povestile lui.
Inventase povesti dupa povesti , pana si bancurile le reinventa gasind mereu ca talcul e mai savuros daca inverseaza cate ceva pe ici pe colo. Se bucura de popularitate iar toate acestea erau schimbate fata de cum se stia el pe sine ... plecase la facultate un tip timid, in banca lui care gasea mereu ragaz sa viseze ascultandu-i pe ceilalti, acum era in centru atentiei, extrovertit si sigur pe el.
A cunoscut-o pe ea, Denisa. O fata cumva...
Cel mai mult ii placea la ea atitudinea, chiar daca s-au cunoscut pe net. Bine, impropriu spus ca s-au cunsocut pe net ... aveau multi prieteni comuni si alte cateva zeci de activitati, filme, muzici si locuri preferate, doar ca nu se vazusera inca...
Ea a primit un "like" la o poza de la el si a devenit curioasa. Lui i-a placut zambetul ei din imagine si increderea din el a dat pe afara in dreptul pozei ei. Ei i-a placut faptul ca dupa acel semn n-a urmat nimic, defapt a fost intrigata de asta si a inceput sa-i "rumege" profilul. El nu stia nimic despre asta, aproape ca uitase de acel "like" cand a vazut-o in bar cu prietenele ei. Lui i-a placut sa se intoarca la privit si ascultat si imaginat povesti uitandu-se la ea dintr-un colt mai intunecat si nu foarte expus . Ea a zambit, a povestit si a ras impreuna cu prietenele nestiind ca e observata. Ea a fost ea si lui i-a placut atitudinea ei ... Era cumva.
S-a grabit sa-i scrie un mesaj de pe mobil dar nu-si gasea cuvintele asa ca a continuat sa priveasca, ea a continuat sa rada pana a aparut un alt el, Cristi. Atunci a devenit mai rece si i-a facut loc langa ea la masa.
Acest alt el s-a aratat jovial fata de prietenele ei, insa pe ea o privea nitel de sus si ii facea mare placere s-o vada pusa in dificultate. Se bucurau unul de prezenta celuilalt dar nu prea.
...dupa ce am avut placerea de a lucra pentru imaginea de afis cu doamna Maia, Tudor Aron, Anca Cernea, Marcel Top, Alina Simpetru si Razvan Ciobanu si lucrand impreuna cu Cristian Oprescu iata si imagini din spectacol (multumiri speciale Cristina Tinta) :
M-am grabit sa ajung la evenimentul Magnum si ma apropiam cu pasi mari de libraria Bastilia incercand sa observ gradul de agitatie din prejur vis a vis de aparitia la Bucuresti a unui fotograf Magnum de prim calibru. M-am oprit in fata si mi-am aprins o tigara asteptand ... la un moment dat in fata opreste un taxi ....din care sare Josef , himself, alaturi de staff-ul Magnum si inca cineva . Intalnirea aceasta fata in fata m-a blocat ... L-am recunoscut si nu stiam ce reactie sa am ... aparatul foto il aveam de gat insa mana era ocupata ...
M-a privit scurt decis , a zambit mi-a intins mana si-a strans-o cu caldura mi-a facut semn ca a vazut aparatul si ca se bucura ca impartim aceasi pasiune ... Am ramas in stare de soc.
Josef Koudelka prezent in octombrie la Bucuresti a rascolit spiritul fotojurnalistic romanesc.
Invazie la Praga reprezinta un eveniment, lansare de carte si expozitie de fotografie, excelent pentru Romania si istoria fotografiei .
Cateva imagini de la eveniment :
Libraria Bastilia, Josef primit de seful institutului francez pe scarile librariei , imediat dupa ce m-am dezmeticit de ce s-a intamplat .
urcand in cladire alaturi de reprezentatntul intitutului ceh
As fi vrut sa te strang in brate , sa te simt cum tremuri in bratele mele , cum dorinta ta vulcanica erupe in jurul erectiei mele ... sa ma topesti de toate puterile si apoi sa stau pe spate privindu-ma reflectat in zambetul tau ...
Tu ai decis sa-mi surazi misterios si sa dispari in noapte ...
Personal
Portfolio Photography,
Editing : Tiberiu Dinescu Personaj
: Oana
Am pasit impreuna pe cararile pietruite ale conacului invechit si renascut ...
Pe banci si la mese lumea sta semeata , eleganta ... privirile lor curioase scurteaza orizontul uman si lumineaza pofta carnala mai ceva ca farul unei mari involburate ...
Ei te cerceteaza de sus pana jos , imaginand actiuni pasionale sau ciufulindu-ti aparenta cu gandurile lor perverse ...Isi opresc privirile pe formele tale incurcati iar eu pasesc langa tine in completa umbra si liniste , pe cand tu stralucesti in lumina refectoarelor tuturor ...
Ele , privesc adanc la suprafata, cautand defectul, masurandu-ti fiecare forma in oglinda cu ce aveau ele de oferit ... unele zambind, bucurandu-se de priveliste ma tintesc pe mine in privire , cautand sa inteleaga parca dinamica ce-ti poarta gandurile in prezenta mea, altele inciudate si incruntate verifica repede cu comesenii provenienta naturii tale sclipitoare si-ti aduc nenumarate "omagii" menite sa intineze din prezenta ta deranjanta imaginii lor ...
Reflectia ta in privirile lor ma trezeste , atata schimb de energie si tensiune pentru aparenta ... Nimeni nu vrea sa mearga dincolo de suprafata dar dau buzna cu priviri patimase sa te dezbrace , sa te aiba , sa le statisfaci poftele si dorintele ... Zambesc amuzat de dinamica vazand cum privirile lor iti indreapta spatele, iti aranjeaza pasii si-ti dau acea stralucire a multumirii de sine ... tu ii privesti atenta , le confrunti gandurile cu ale tale , te joci cu mintile lor ...asta iti da incredere , te pune in control si-ti da alura de stapana ...
Personal
Portfolio Photography,
Editing : Tiberiu Dinescu Personaj
: Corina
Pastrezi inca din atitudinea asta ... diferenta e ca eu stiu si ce se gaseste pe dinauntru ...
Capriciul asta al tau se risipeste insa in licoarea din pahar si in fumul tigaretei aprinsa cu nerabdare ... facand loc la altele ... la fel de periculoase ...
Nu-ti soptesti nelinistea dar ea ti se scuge printre degete in privire ...
Cateodata intru in lift grabit , mai rar dar mi se intampla, iar liftul pe langa ca se inchide inainte sa intru in el dar are si nesimtirea sa "urle" in timp ce usile se inchid ... Un sentiment ciudat ma cuprinde ... simt ca m-am pus cu personalitatea liftului si ca el acum ma cearta , ma dojeneste ...
Domnilor de la Schindler Romania explicati-ne daca e lucratura dvs. asta sau proprietarii cladirii acesteia de birouri ne cred o turma de oi care trebuiesc dojenite daca nu se aliniaza cu bunul mers/plac al unei masinarii ... Si parca povestea era ca masina sa ne ajute pe noi , oamenii , remember ?! ...
Oricum ar fi ... va reprosez macar faptul ca exista un asemenea sistem de alarma sonora , menit sa ne "educe" !
Pentru a nu ramane in aceasta nota serioasa , propun :
Te mira ca simti copilul din tine ?!
Nu te indoiesti ca acele dorinte ascunse sunt ale copilului din tine ?!
Ai simtit lumina si ai simtit si lipsa ei ?!
Ai vazut in oamenii din jur lupta copilului acela interior care vrea sa se exprime ... Sa se bucure de libertate ... Care vrea sa evadeze din acel om , cu constangerile si nedeterminatele date cu care a ajuns sa traiasca in fiecare zi ?
Daca simti cate ceva cunoscut ....esti pe drumul cel bun ...
Eu am vazut asta in oameni , eu vad asta in oameni ... eu vreau sa vad asta in mine !
Cand ma uit la copilul din mine observ un ghem de entuziasm cu o dorinta vie de evadare ..."din mine" , de fuga de constientul acesta sinistru al realitatii imediate cu care ma confrunt , dar cateodata il vad ca vrea sa stea , sa se bucure cu mine , prin mine ... alteori iar fuge disperat si se loveste...incercand sa evadeze ... Oare ce il tine fermecat parca in mine ? Oare ce il face sa vrea sa-si ia campii din acelasi , parca , eu ?
Ce cautam noi in viata noastra ? ... Ce vrem noi de la viata noastra ?Nu stiu ! Stiu doar ca nu facem altceva decat sa alergam toata viata dupa o persoana potrivita cu care sa impartasim aceasta cautare ... ...
Avem asteptari de la aceasta persoana ... avem dorinte (personale) pe care vrem sa le descoperim la o aceasta persoana ... avem atatea si atatea dialoguri nerostite si atatea povesti nespuse catre aceasta persoana ...locuri minunate de impartasit cu aceasta persoana , emotii si sentimente pe care vrem si stim ca suntem capabili pentru aceasta persoana ... incat usor o transformam in imaginea noastra in oglinda ... Defapt aici ne dam seama , abia , ca am inceput "drumul" devenirii noastre ... "Aceasta persoana" suntem chiar noi ...Noi cautam sa ne intelegem sa dialogam cu noi , sa povestim cu noi ... sa ne descoperim cat mai bine pe noi, cu bine cu rau , cu toti demonii nostrii ... dar nu gasim niciodata timp ...pentru ca nu stim decat sa alergam dupa o persoana potrivita ... Stop .Potrivita cu ce ? Potrivita cu cine ? Pai... potrivita cu mine... Cine sunt eu ? Chiar asa ... tu cine esti ?
Aici se va duce o lupta , intre creier si inima , intre idee si simtire , intre reguli si lipsa lor , intre a controla si a evada ... intre a detine si a lasa sa-ti scape printre degete , intre ce esti si ce vrei sa fii ... si atunci miraculos ,sau nu , vei gasi ca la mijloc troneaza copilul din tine ... in scutec si cu mare nevoie de afectiune si nu de lupta ... si alaturi de copil vom creste si noi in umbra devenirii noastre ... si vom invata usor despre cine suntem , cine vrem sa fim si cum sa facem asta posibil ... Si incepand sa ne cunoastem si sa ne iubim pe noi vom descoperi "copilul din mine" ...al fiecarui om ... Atunci vom recunoaste cine e persoana potrivita ... si atunci vom putea avea de crescut si alti copii nu doar pe copiii din noi ... copii pe care vom stii cum sa-i crestem !
Am plecat fara directie ... cu aparatul in mana , stiam cumva , ca azi , asta e menirea mea ...sa caut o comoara ascunsa in inima cuiva ... In puzderia de oameni din oras eu caut ...
Privesc atent lumea din jurul meu ...imi aduc aminte de fotografiile preferate de la Eugene Atget la cele ale lui Bresson si ma mana egoul sa incerc si eu , dar renunt dupa cateva declansari ... Parca stiu ca astazi trebuie sa fac eu fotografie pentru mine , din mine si nu din ce am vazut ,cum am vazut , ce am inteles ca ar fi bine sa imit ...
Asa ca imi continui drumul ...linistit parca de gandul ca mina de aur ma asteapta ... trebuie doar sa-mi deschid ochii sufletul mintea si sa simt ...
Deraiez de pe drumurile principale ... caut sa ma pierd de ce stiu , de repere ... intru prin gradini interioare , prin pasaje umbroase , nebatute cu pasul prea des , ma afund in cautarea mea ...in ce imi place si ce ma atrage pe mine ...nu conteaza unde ... nu conteaza cum , totul e sa fiu curios in continuare si sa "enjoy the ride" ...
Privesc lumea ... duc instinctiv aparatul la ochi ... trag cateva cadre dragute care ma tin pe linia de plutire , am o stare foarte buna ...soarele e sus incalzeste atmosfera deja incordata de toamna tarzie . Umbrele puternice sapa adanc in asfaltul orasului ... sunt umbrele mele preferate ... putin piezise si dure ... dau cumva putere personajului ..il ridica pe un piedestal uneori , alteori ii joaca feste dedublandu-i gandurile ascunse ... ca de cele mai multe ori sa se aseze ascultatore pe asfalt si sa urmareasca curbura umana pe silueta orasului ...
Fac ce fac si-mi amintesc de o librarie , de niste oameni frumosi ... imi zic ca intre ei si parcul plin de culoare .... tot pe oameni i-as alege , asa ca ma apropii de locul stiut ... si cum ma apropii tiptil ...incep sa inteleg de ce pasii ma duc intr-acolo ... Ma apropii de biserica Kretzulescu ...trag cateva cadre din departare si ma duc sa intru ... ceva ma mana in biserica ...
Un om la portita bisericii ma intampina cu voiosie : "Preotii au plecat ... doamnele fac curat , dar intrati , vedeti , va rog ..." ...eu deja vazusem o batranica , cu fata brazdata de vreme ...facand curat in fata intrarii ... aceasta imi zambeste sagalnic si ma intreaba daca nu am cumva un leu "pentru baba" .
Imi iau inima in dinti si o rog sa-mi pozeze ...cumva incercand sa fac cu ea un "deal" la care aceasta sare ca arsa si zice ca nu ... ca pentru poze trebuie bani multi ... "100 de dolari , euro ...nu asa .... " si-mi intoarce spatele si pleaca .
Cobor incet si mai fac cateva poze bisericii ... as vrea s-o surprind totusi intr-un cadru ... nu mi-a placut ca m-a tratat asa ... si am stiut ca nu vreau sa ma targuiesc cu ea de la inceput ....dar am incercat ...
Intre timp intru in vorba cu sarmanul de la scarile bisericii si-l intreb pe el daca ar vrea sa-i fac cateva fotografii ...Imi cere o tigara , o aprinde si-mi spune ..."pe mine poti sa ma pozezi cat vrei ...da-ma la televizor , nu ma intereseaza " , defapt lui ii place la fel de mult ca mie ... are desaga plina ...mancare , vinisor ... acum o tigara de la mine pe care-o savureaza ... Abia ma astepta ! Dar ...si eu pe el ...
Intram in vorba si-mi povesteste despre viata lui , il cheama Florin S. e venit din Iasi , "de langa Iasi ...dintr-o comuna ... " are multe de spus , isi deschide sufeltul in fata camerei ...in fata mea ... se bucura de ipostaza lui noua de actor si din cand in cand adauga ... " tu fa-ti treaba acolo ...eu sa stii ca zic in continuare " si-si ia rolul in serios ... cu gesturi ,cu mimica , urmarind si gesturile pe care eu le surprind ...potentand-le parca mai tare spre placerea mea ...
Incepe sa-mi zica de lumea care are grija de el , de diferenta dintre el si "baba" care m-a refuzat ... despre "femeia care l-a lasat acu 7 ani si-a plecat in Italia" si nu s-a mai intors ...
Dupa jumatate de ora ..de vorbe , gesturi , doua tigari sorbite cu placere intre un suflet pus pe tava si altul care asculta si-i importalizeaza suflul ...dau sa ma retrag ...il simt si-a facut numarul , si acum ar vrea sa exagereze , si n-as vrea sa-l las sa strice magia care tocami s-a produs acolo ... Imi multumeste ptr. tigara si cel mai mult pentru faptul ca m-am oprit sa vorbesc cu el ... de trei luni nu a mai vorbit astfel de lucruri cu cineva ... "Sunt fericit !" imi adauga ... inainte sa se faca nevazut ...
Parca simt cum ... primele raze de soare ale diminetii ma trezesc langa tine ... parul tau se asterne incurcat pe pieptul meu ... buzele tale musca parca din carnea mea ... sanii tai s-au lipit de pieptul meu si simt cum linistea diminetii iti regleaza pulsul ...
Privesc cu nesat cum cearceaful iti trece printre picioare si-ti ascunde misterios parfumul placerii consumate in toi de noapte ... ma opresc cu privirea asupra buzelor tale dulci si fragede ... ma topeste imaginea lor gata sa-mi soarba sufletul ... sa-mi sopteasca in inima ...
Te privesc indelung si observ cum razele iti gadila pielea , se apropie usor , tanjind dupa ploapele tale , iar tu ... te incapatanezi sa ramai lipita de mine , imbratisati fiind de cerul plin de stele ... iar acum la rosul rasarit , nedespartiti inca ...
Ma simti ca sunt treaz ... o clipa ma privesti rugator spunandu-miparca sa adorm si iti intorci privirea catre umbra ... Miscarile tale stangace ...de felina adormita ma starnesc ... Instinctul de vanator care-si vede prada ametita , somnoroasa , cu garda jos... si fara aparare , se activeaza instant ... dorinta urca cu putere si caldura ma cuprinde imediat ...
Ma rasucesc deasupra ta si te supun ... te zbati fara vlaga , mai mult miorlaita decat hotarata sa scapi ... zambesti usor imaginandu-ti ca poate fi un vis frumos sau o realitate provocatoare ... Un geamat imi insoteste intrarea si vad cum unghiile tale se infig in perna ...
Ne trezim imbatati de pasiune , parfumul dorintei noastre unite ne rascoleste simturile ... ramanem uniti in simtire pana cand urmele curemurului spasmotic abia se mai simt in departare ...
Doua priviri vinovate isi fac declaratii mute la primele ore ale diminetii ...
El catre ea ... actul prim
"Stau in pat ... m-am trezit plin de energie in dimineata asta si nu stiu de ce , probabil pentru ca am mai citit mesajul de la tine si am adormit gandindu-ma la noi ...
Ma duc sa fac un dus si observ sticla de vin uitata pe marginea cazii , rujul tau inca proaspat pe buza paharului ma fac sa simt o caldura ciudata in pantaloni si dorinta imi cuprinde mintea ... intru in dus si inchid ochii incerc sa ma concentrez asupra dorintei lasand apa calduta sa ma imbratiseze ...
Mintea zboara iarasi catre paharul de vin , catre rujul tau aprins , spre privirea ta furata atunci cand credeai ca nu te privesc si-mi devorai trupul ... incep sa simt rujul cum isi lasa pecetea cald si alunecos pe trupul meu ... Cum usor usor sarutarile tale isi fac drum pe pielea mea cautand izvorul caldurii degajate de dorinta mea ... la un moment dat se opresc in jurul barbatiei mele cautand o cale de acces ...
Acum parca te vad cum te opresti ... ma privesti ... imi cauti mainile ca sa le strangi , ca sa avem acea legatura , un fel de cheie catre palatul placerilor ... iar apoi .... ma cuprinzi intre buzele tale , usor si catifelat ma introduci pe taramul simturilor tale ... unde gustul , mirosul , atingerea si mai ales gandurile tale imi provoaca clipe de neuitat ...
Ma trece un fior , mi-ai atins cu limba o zona f sensibila care m-a curtemurat ... simt cum cresc in dimensiuni alaturi de dorinta ta ...
Tresar ... apa calda s-a inchis pentru cateva clipe iar dusul rece ma trezeste la realitate , ma uit in jos si vad ca tu lipsesti in rest eu sunt pregatit ... e o dimineata senina de toamna ...in care ma gandesc la tine ... "
Defapt nu e vorba de nesomn , este o euforie care nu ma lasa sa dorm , e ceva interior care traieste in mine si prin mine capata viata , forma ...
Am visat despre o scena , o scena in aer liber , despre coregrafie si scenografie , punere in scena si regie , despre un univers simplificat la care luam parte ca spectator si in care usor ma infiltram ...o utopie .
Luam parte la un spectacol care ma controla si pe care il controlam cumva privindu-l ...
Apropo de scena ...a avut loc spectacolul cu aMAZEinSOUND in care am produs partea de intro-uri pentru piese ...iata cateva dintre ele :
Papusarul .... a deschis spectacolul
Apoi o poveste inocenta de mister in spatele cladirilor urbane ...
Dupa care am propus ideea fluidizarii traficului sintr-un pastel de culoare defocalizat ...
Si au mai fost si altele ... aceasta a fost prima mea experienta cu scena ... o experienta plina de emotie , munca si voie buna.
Sa adaug si o stampila in timp ... afisul spectacolului
Pe data viitoare , cu si mai multe aplauze si cu public entuziast !
