vineri, 3 iunie 2016

Framantari...

Sunt el... Ma scarpin prin par si ma holbez in oglinda la el, la mine.
Am inceput sa vorbesc si reflexia parca-mi vorbeste cu acelasi aplomb cu care eu incerc sa ma exprim. Pare ciudat insa realizez ca este, pe cat de narcisist, pe atat de viu acest schimb de energie. Totul capata sens.

Cateodata ne indragostim de fotograf pentru ca el este acela care ne "vede". Bine... ne indragostim de felul in care ne vede el apoi de el ca persoana. "Cate lucruri vede la mine...Oare sunt eu un om atat de deschis, oare reuseste el sa scoata asta din mine sau pur si simplu isi imagineaza ceva si declanseaza atunci cand rodul imaginatiei lui se potriveste cu ceea ce vede?" Cateodata nici macar de el nu ne indragostim cat de ideea ca am putea sa ne indragostim de el pentru felul in care ne priveste. Alteori ne e frica sa ne indragostim.

Am stiut intotdeauna ca asta vreau sa fac insa mereu mi-am cautat forma, mi-am ascutit armele si am masurat experientele dupa ce am ales sa ma las purtat de val si nu am stiut daca e arta sau doar un moft personal ceea ce fac, ceea ce caut.  Pot sa stau sa privesc imagini zile in sir dar mult mai mult imi plac oamenii. Sa inteleg ca imi place ce vad eu in ei fata de ceea ce vad ceilalti ? Sa fie defapt magnetica apropierea de aceasta energie vie mai puternica decat amprenta perseverenta a artistului ? Nici nu mai stiu. Ma privesc in oglinda si imi vorbesc. Poate asa o sa inteleg totusi ca nu stiu defapt cine sunt ... 



Am primit o scrisoare de la Lola. Deschid cu bucurie. Ma intreaba ce fac maine in jur de 11 si daca putem sa ne vedem. Mai jos urmele de buze rosii imi spun ca sunt tare asteptat. Sta la doua statii de metrou, defapt nu sta caci vine din cand in cand la Bucuresti cu treaba si sta la o prietena. E din provincie si e gazduita la prietena ei cea mai buna din facultate, iar cand vine la Bucuresti ma cauta. Prietena e aproape logodita si sta cu iubitul ei si o gazduiesc cu placere.O lasa sa doarma in sufragerie cand ei pleaca la serviciu si astfel Lola ramane singura peste zi, pana cand se intorc ei de la corporatie. Aici intervin eu.

De cele mai multe ori ma cheama la ea. Nu-i place sa plece de la mine dupa o partida de sex si sa o vada lumea cum coboara din bloc in toiul zilei. Are impresia ca toate privirile sunt atintite asupra ei ca si cum ar stii cu lux de amanunt ce s-a intamplat sau ca ceea ce a facut este cumva interzis. Alteori ii place ... paseste cu incredere pe tocuri, superioara, se parfumeaza discret in lift si parca toata lumea e la picioarele ei. Nici eu nu stiu ce sa mai cred. Maine sunt invitat la ea. asta e sigur.

Privesc cu incredere scrisoarea. Ma uit dupa timbru ...lipseste. Mi-a plasat-o personal si ma gandesc de ce oare nu a sunat la interfon, telefon sau chiar la usa? Azi cred ca si-a rezolvat treburile si a facut planul pentru maine. Imi plac femeile hotarate dar mai mult imi plac sa ma accepte pe mine asa visator cum ma stiu.

Maine la 11, spalat, parfumat si cu o sticla de vin in rucsac o sa urc pe bicicleta si voi goni. Imi place ca e discreta, avem o relatie cu beneficii de mai bine de jumatate de an si ma roaga sa nu o caut. am impresia ca si ea are un logodnic sau ceva. Cateodata ma gandesc ca poate candideaza la primarie. Rad.

Randul trecut mi-a trimis cateva polaroide impreuna cu scrisoarea, o pereche de buze rosii care trag aprins din tigara si una cu decolteul ei amplu si un sfarc la vedere. Le am pe frigider tinute de magneti. De fiecare data cand vreau sa beau o bere ma gandesc la Lola.

Am de gand sa iau aparatul cu mine maine. Ma gandesc s-o folosesc ca model. Tot ma intreaba prietenii daca nudurile mele ... Ei cred ca folosesc de fotografia de nud pretext pentru sex. La inceput credeam ca sunt invidiosi apoi m-am gandit ca ei asta ar cauta in locul meu dupa care am inteles ca defapt ma intreaba cum pot sa rezist cand vad o femeie frumoasa goala in fata mea fara sa sar pe ea. ei bine nici nu stiu ce sa raspund... oricum ideea de intimitate, de explorare a tabuurilor si de vulnerabilitate dincolo de mastile cotidiene par a ma interesa doar pe mine si pe ele.

Personal Portfolio
Photography, Editing : Tiberiu Dinescu 
Personaj : YooYoo

Maine insa as vrea sa-i dau si ei aparatul. As vrea sa ma surprinda si ea pe mine. Intreg misterul si tensiunea dintre noi m-au facut sa vreau sa ma las prada imaginatiei si viziunii ei. Aceasta relatie deschisa in care ne infruptam unul din celalalt fara menajamente imi pare un sol fertil descoperirii de sine atat fizic, mental, emotional dar si spiritual.

Cel mai mult ii place s-o facem la oglinda, sa ne bucuram "total" ... de simtire, de priveliste, sa avem cat mai multe simturi implicate. Atunci parca nici nu seman cu acesta care-mi vorbeste din oglinda. Cateodata cand sunt cu ea imi doresc sa declansez cu privirea. Am cateva imagini care mi-ar placea sa le printez mari pentru expozitie insa nu sunt decat intr-un locsor stranse in amintirea mea. Pacat.

La un moment dat mi-a spus ca-i place natura mea aventuroasa, ca reusesc s-o scot cumva din ale ei, mult mai planificate si mai stricte. Oare ce inseamna asta ...planificare si strictete in fotografia de nud a doi amorezi care se vad din cand in cand avand o relatie deschisa ca beneficiari de placere cumva neimplicata? Sper sa aflu maine. Defapt nici nu imi propun sa aflu, ideea e sa experimentez si vedem la locul faptei. 

Se intampla sa ma sune si sa ma intrebe ce fac. Vorbim cu orele daca nu cumva intervine ceva, apoi iar liniste si pace cateva saptamani. Eu nu sun. Imi place sa ii scriu tot felul de perversiuni si sa ii le trimit pe net cand stiu ca e la lucru. Ma ajuta sa imi imaginez ca se uda toata si ca atunci ar vrea sa ma aiba. Am ajuns sa cred ca de cand cu pornografia din mesaje si-a comandat o oglinda si la birou.
Asta doar din raspunsurile primite. Imi place sa citesc oamenii din reactiile si intentiile lor.

Am inceput relatia cu ea dintr-o intamplare, unii ar zice ca din greseala, altii ca printr-o coincidenta. Eu zic ca intamplarea a facut sa termin o carte chiar inainte sa o cunosc. Cartea s-a dovedit a ma influenta intr-o asemenea masura ca in acel moment mi-am dorit sa cunosc pe cineva cu acel "je ne sais quoi", fata de care sa las garda jos ... spontan, iremediabil si natural. Astfel ca atunci cand ne-am intalnit am inteles ca ea este.

La inceput radea si nu intelegea nimic. Paream un diletant amorez cu cateva glume in program care vrea s-o agate. Insa eu aveam mai mult decat cateva si prin imbratisarea unei transparente totale trecusem la profesionisti. Lola a luat toata idila in gluma si abia dupa cafea si cateva ore interminabile de povesti mi-a soptit la ureche: " Daca tu nu faci niciun pas eu te voi asculta linistita in continuare." 

Niciun comentariu:

Care credeti ca este genul de fotografie in care ma exprim cel mai bine ?