Poetesa

Am intrat in acel loc , il pandeam de ceva vreme si nestiind cum sa fac sa ma strecor inauntru , ma gaseam intepenit pe vizor ore in sir . Obisnuiam sa urmaresc activitatea din fata usii mele de cand m-am mutat ... Stiam ca acolo sta o poetesa faimoasa care pe cat de discreta pe atat de pasionala o gaseam in relatie cu arta dar si cu barbatii . Ii citeam poeziile pe banca in fata blocului si ma zgribuleam tot ... isi strecura cuvintele ca niste unghii bine lacuite peste carnea mea ...iar privirea ei ingenua ascundea o nebunie intreaga care ma trimitea la smintiti .Cand urcam scarile si ne intersectam privirile , ma secera o dorinta nebuna , aproape ca nu aveam glas sa salut iar ea parea ca nu intelegea nelinistea mea si trecea aproape de fiecare data indiferenta ... Ma zvarcoleam apoi pe hol in fata usii ore in sir cu cartile ei in brate asteptam sa-i aud pasii ...s-o vad intorcandu-se prin vizorul prieten. De cele mai multe ori venea singura, melancolica ... aproape pierduta in gandurile ei si ma simteam dezarmat , nu stiam cum sa ma pozitionez vis a vis de aceste stari ale ei ... Alteori ii auzeam glasul de jos , urca in verva cu cate un domn, glumeau, chicoteau si de cele mai multe ori aveau o sticla pe jumatate goala in mana ... Ma tulbura teribil sa-i vad asa veseli stiindu-ma de partea cealalta a scenei, privitor, ... cotrobaind prin mintea-mi creata si intrand in tot felul de scenarii ...

 Era noapte , apucasem sa aud usa descuindu-se si s-o vad iesind ... avea o rochita de vara ce nu ascundea, se pare, nimic pe dedesubt. O priveam atent parca certat cu legea, aproape ca-i patrundeam sub tesatura si asta ma tintuia in loc. Incercand sa urc ultimele scari cu ochii la ea m-am impiedicat ... S-a intors zambind si-a zis ceva legat de ... nici nu mai stiu, o auzeam parca de sub apa ... nervos pe stangacia mea . Am zambit inapoi si-am plecat ochii in podea, ma simteam paralizat ... A coborat alene pe scari fara sa incuie dupa ea... Probabil merge pana la colt dupa o paine sau ceva, mi-am zis, stiam ca se mai intampla sa nu inchida si nu de putine ori ma gandeam cum ar fi s-o astept pe intuneric si s-o surprind cuprinzand-o in brate , sarutand-o printre zmuciturile ei, nelasand-o sa-mi scape ... Dar de celel mai multe ori cedam gandului nesimtindu-ma intratat de puternic si fiindu-mi frica de consecinte...

Am scos cheia din buzunar si am inceput sa descui, parfumul ei insa ma tintuise pe hol si-mi simteam gandurile luand-o razna... Asta e momentul mi-am zis ... Acum ori niciodata ... M-am intors catre usa ei si cu o mana tremuranda am apasat clanta incetisor , timid . Am intrat .

Personal Portfolio
Photography, Editing : Tiberiu Dinescu
Personaj : Iudita

 

 Inauntru camera era vag luminata de o lampa de masa ascunsa intr-un colt iar in surdina se auzea ceva jazz. Am intrat cu nesiguranta nestiind daca mai este cineva... obisnuia sa-si tina musafirii si cateva saptamani pe la ea... Eu abia aterizasem de la Paris si nu stiam ce se intamplase astfel ca ramasesem precaut dar mi-am luat inima in dinti si cu urechile palnie mi-am facut intrarea in camera de lucru sau, cel putin, asa imi imaginam eu ... Aici nebunie , lucruri aruncate , carti pe sus pe jos prin biblioteca, parfumul ei ,era peste tot si pe deasupra cateva lumanarele stinse si doua pahare cu vin imi spuneau ca trebuie sa mai fie cineva prin preajma... Am mai facut un pas si-am ridicat o camasuta de in inflorata, am mirosit-o adanc si mi s-au taiat picioarele ... M-am imbatat ,mi-am zis, si-am lasat sa cada camasa din mana pe scaunul verde de unde o ridicasem ... Camera era in nuante de primavara, cu galben ,portocaliu si verde, mobila de lemn, piese reconditionate care-i dadeau un aer boem ... am ridicat paharul cu urme de ruj si-am sorbit adanc ...de parca gustam din dorinta ce-i purtam, vinul roze destul de rece ma pus in garda ... aici mai era cineva, dar nu dibuiam unde-i usa catre cealalta camera ... Speriat m-am intors gata sa ies ... deja nu mai vedeam mare lucru ... frica ma cuprinsese si vroiam sa ma stiu pe holul blocului , cred ca nici n-am mai respirat , dar aroma vinului si faptul ca ii simtisem rujul amestecat cu buchet demisec ma transportasera undeva intr-o sala de tribunal ... vinovat de cea mai mare neleguire din lume ...

Am pasit incet dar sigur, disperat sa ies din incurcatura, in fata mea umbra-mi devenea tot mai mare si eu credeam ca sunt urmarit, chiar am intors capul inainte sa cuprind clata in mana spre a fi sigur ca omul din umbra nu ma inghite, inima-mi batea la cote alarmante si ea trebuia sa apara din clipa in clipa ... Am iesit inchizand usor usa dupa mine si-am ramas pironit cateva secunde pe hol de nebunia ce m-a impins la acest gest... O auzeam deja cum urca primele trepte in sus si nu puteam sa ma desprind din acel loc. Stateam inca pe presul din fata apartamentului ei si nimic din mine nu ma mai asculta, panica se instalase deja in mintea mea si parc-o vedeam cum urca intrebatoare si pe mine nereusind sa indrug nimic coerent... Eram pierdut .

To be continued ... by Lezoazo

P.S. Astept si de la voi continuari ... in comment sau pe blogurile voastre cu link aici ...