Tizu' meu cu renume ... si conac la Dunare

Mircea Dinescu - Cântec de inimă albastră

Mai ştii cum te strigam pe-atunci
“icoană cu picioare lungi”

veneai pe râu sau râu erai
curgeai în mine pînă-n rai

cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici

vânam prin pulpe fân mieriu
erai mireasmă eram viu.

Dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi

carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcam

pe când mânzeşte muşti din cai
mie ţărâna-mi spune hai,

mie ulcica-mi spune blid,
iubire - măr rostogolit.




Ce sa mai ... "e mica lumea" si cea web este si mai mica ... astfel ca azi a venit momentul sa scriu despre Mircea Dinescu ,tizu' meu cu renume ... si conac la Dunare .

In primul rand imi place cum scrie ... ( chiar daca scria cel mai bine , imediat dupa revolutie acum 20 de ani ) si a pasit pe acelasi culoare ale invatamantului superior ca si mine : el ... "Stefan Gheorghiu" , eu ... "Electronica si Telecomunicatii" , aceeasi locatie ...la LEU .

In al doilea rand ... are o retorica controversata insa plina de haz de necaz , sarcasm si ironie fina . Aparitiile lui sunt un deliciu pentru ca isi extrage seva picantelor istorisiri din viata la tara (din jurul conacului ), din viata de mahala urbana si din dineurile "elitei" politicii romanesti contemporane .

Liiceanu spune :

"Mircea Dinescu este simbolul şi purtătorul de sens al mahalalei contemporane la români. El o reprezintă în viaţa de zi cu zi, dar deopotrivă o hrăneşte şi o potenţează la televizor sau în revista porno-politică Plai cu boi, născută din această mahala şi întreţinând-o, la rândul ei, cu fast, abjecţie şi talent."

I

Si in al treilea rand are aceasta revista sau pamflet : Plai cu boi... a lu' Dinescu , pe care am cumparat-o azi , si care ma amuza teribil !

Coane Alecule ... sa traiesti !



Mircea Dinescu : Sunt tânăr, Doamnă !

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

...by Redy