Jurnalu' lu' fanu'

Public un mail de grup, un grup prieten mie pe care-l urmaresc cu placere , deocamdata nefacandu-ma foarte vizibil ... poate ca nu e bine sa "dau din casa" , poate ca nu e frumos ceea ce fac insa e pentru o cauza nobila .

Incerc sa-l las in anonimat pe autor (autoare defapt ...)
Nu vreau sa public decat o stare , un sentiment , o reactie ...

Este vorba despre un sentiment reprimat , controlat ,ascuns care rabufneste ... care a clocotit indelung in adancuri si care iese la suprafata ...direct , indiferent de consecinte , indiferent de expunere , indiferent de urmari . De ce ? Pentru ca suntem oameni , pentru ca simtim , pentru ca visam , pentru ca resimtim , pentru ca traim , pentru ca astia suntem defapt ... in sinceritatea absoluta si in adancul sufletului nostru ... suntem oameni !

Imi place sa vad ca exista astfel de reactii , imi place sa stiu ca am cunoscut astfel de oameni :" chiar si pentru cateva saptamani, luni, sau zile " , imi place ...




"Unele cuvinte spuse mai demult mi se par atat de straine si de imposibile acum incat parca nici n-au fost reale.
Am renuntat la niste lucruri pentru ca erau prea complicate si incalcite, iar acum am o viata frumoasa in care am invatat sa ma prefac foarte bine ca sunt fericita si am invatat sa fac demonstratii pentru orice,
lucru care ma ajuta foarte mult dar iata ca nu ma si implineste,
alaturi de oamenii din jurul meu care la randul lor sunt mult prea convinsi ca in general "nu e posibil".
inainte eram experta in apropieri, acum sunt experta in indepartari.
Toate au motive bine intemeiate, si ce daca? motivele nu imi dau viata inapoi.

si am spus lucrurile astea de atatea ori incat m-am plictisit de ele.

Mie mi-a placut din totdeauna sa sfidez motivele si sa fac lucrurile care par imposibile sa fie adevarate, pentru mine si pentru orice om pe care il cunosc. Si nu sunt o visatoare, pentru ca lucrurile care par imposibile chiar sunt posibile, nu e nici un vis, e realitatea, si mi s-a demonstrat asta de multe ori. De aia m-am regasit aici.

Mi-a placut mereu sa fac oamenii mai fericiti decat erau inainte sa ma cunoasca, nu ca sa fiu eu pestisorul de aur ci pentru ca imi place sa vad oameni fericiti.

Mi-a placut mereu sa imi amintesc cu drag de unele lucruri prin care am trecut fara sa mi se spuna ca am ramas cu sechele.

N-am vrut niciodata sa pierd nici macar un om care a facut parte din viata mea, chiar si pentru cateva saptamani, luni, sau zile.

Am vrut mereu sa fac mai multe lucruri deodata, dar sa le fac asa cum imi place mie.

E mare chestie sa ai un lucru pe care il iubesti mult si stii ca orice s-ar intampla, oricat ai pierde, acel lucru va ramane acolo, e imposibil sa il pierzi. Dar dupa cum spuneam ca totul e posibil, a fost posibil si l-am pierdut si pe ala.

Imi plac in continuare lucrurile nebunesti, neasteptate, originale, noi, dar nu alea care au fost originale de atatea ori incat au devenit o obisnuinta.

Imi place caterinca, distractia, dar nu in acelasi fel de fiecare data.

Da lasa, toate la timpul lor"


Pentru autoare am o mare stima si un imens respect , daca ceva din aceasta postare deranjeaza , o sa retrag numaidecat . Daca anima si trezeste interes ... eu cred ca n-am gresit publicand-o .

Suntem din ce in ce mai putini aceia care putem sa scriem un astfel de mail , care nu este adresat unui singur om ci unui grup , cu multe idei diferite ,cu multe amintiri si alte multe cateva pareri ! Respect !

By Redy