joi, 12 septembrie 2013

Poetesa (2)

"Am pasit incet dar sigur, disperat sa ies din incurcatura, in fata mea umbra-mi devenea tot mai mare si eu credeam ca sunt urmarit, chiar am intors capul inainte sa cuprind clata in mana spre a fi sigur ca omul din umbra nu ma inghite, inima-mi batea la cote alarmante si ea trebuia sa apara din clipa in clipa ... Am iesit inchizand usor usa dupa mine si-am ramas pironit cateva secunde pe hol de nebunia ce m-a impins la acest gest... O auzeam deja cum urca primele trepte in sus si nu puteam sa ma desprind din acel loc. Stateam inca pe presul din fata apartamentului ei si nimic din mine nu ma mai asculta, panica se instalase deja in mintea mea si parc-o vedeam cum urca intrebatoare si pe mine nereusind sa indrug nimic coerent... Eram pierdut... "


Priveam piedut cum intreaga mea pasiune pentru ea se ruineaza in fata-mi...
Pasi tot mai aproape vesteau un scandal monstru in mintea mea ...
Incepusem sa ma gandesc ca s-ar scrie despre acest incident in presa, care ar fi interpretat gresit totul si intreg scandalul ar pica in capul meu ...

Cu o repeziciune uimitoare se derulau toate acestea in mintea mea, insa undeva in interior incepea sa se faca liniste... Asteptam parca vorbele ei ... ca pe un baros care sa-mi crape creierii si sa-i imprastie pe pereti. Si iata ca nu trecu mult si ajunseram fata in fata ... Mirarea de pe fata ei ma facura sa-mi feresc privirea si s-o arunc in pamant ... Ii vedeam pasii cum urca scarile si cautam un raspuns la ...

"Buna seara. S-a intamplat ceva ?"
"Nu, nimic ... mi s-a parut ca am auzit un zgomot ingrozitor si am iesit sa vad ce se intampla... Imi cer scuze ca am ascultat la usa ... "

Totul era pierdut, recunoscusem ca ma aflam la usa ei cu scop, rosisem tot si aveam o voce plansa, cu inima cat un purice imi asteptam cuminte pedeapsa ... Aveam impresia ca urmatoarele ei cuvinte ma lor lipi de perete cu forta unui taifun insa ea continua jucausa ...

"Las ca stiu ca-ti stergi pantofii la mine pe prag, vecine, nu-i nimic data viitoare te pun sa ma scoti la o cafea drept pedeapsa". Am zambit incurcat si-am ridicat privirea... era langa mine si eu nu o lasam sa intre in casa ... stateam in dreptul usii pe pres si o priveam impietrit.

Ochii ii erau jucausi, buzele umede si nitel patate de la vinul rosu din camera, in mana tinea un pachetel din care nu vedeam mare lucru si in cealalta o sticla de apa plata, nurii ii ieseau prin tesatura si ma priveau incruntati iar parul ii juca usor pe umeri despletit de la vantul de afara ...



"Ce aveti acolo? "  a intrebat o voce mai sigura si puternica din mine... Am privit-o speriat, nestiind de unde mi-a iesit asta si asteptand acum reactia ei ..."Am luat un gram... s-aprind atmosfera in seara asta... Am o amica ce doarme pe la mine cateva zile...si mi-am zis ca n-ar strica sa radem nitel. Vrei sa stai cu noi la o pipa ca prea nu te dai dus ?"



Am sarit ca ars de pe presul usii ei ... si i-am facut loc, pana la urma despre asta era vorba... stateam ca boul in calea ei ... "As trece nitel mai incolo acum am de despachetat ... " fu raspunsul meu umil si fricos ...

"Sau mai bine vin acum ..." completa vocea interioara mie care parea stapana pe situatie si care nu asculta de spaima si frica mea, pun mana pe clanta ...imping si fac loc vecinei sa intre la ea in casa, urmand-o indeaproape si trantind usa dupa mine  ...




Personal Portfolio
Photography, Editing : Tiberiu Dinescu
Personaj : Carmen



"Eu sunt Vera... " se intoarse ea catre mine facand sa-i tresalte de sub rochita sanii intr-o miscare eleganta ... "Prietena mea Eva trebuie sa iasa de la dus ... " imi spuse soptit parca incercand sa pastreze misterul aparitiei mele in casa, fata de aceasta ..."Hai sa vedem ce-o sa zica cand o sa te gaseasca aici" si-si duse degetul la buze ...facandu-ma sa inteleg, din lipsa rujului de la buze... in toata sperietura mea, ca nu ea era aceea dupa care bausem din pahar mai devreme ... Si poate ca nici camasa mirosita nu era a ei ...

Eram anesteziat de orice reactie, imi urmaream stapana si faceam ce mi se cerea... ritmul cardiac se pastra alert si eu parca pluteam neintelegand cand si cum s-a intamplat sa revin in aceasta incapere in asa de scurt timp... Incercam sa evadez din inchipirile si fanteziile mele si sa ma calmez... dar degeaba ... Eram prins in mrejele acestei sirene a versului ce-mi poruncea cu glas mieros fiecare actiune ...

Relaxarea din vocea ei si tonul jucaus ma faceau sa ma stiu pe maini bune insa gandurile mele si privirile ce-i dezbracau trupul ascundeau o vinovatie cumplita ... asteptam sa fiu pedepsit la fiecare pas iar pedeapsa inca nu se arata ... O vedeam pe ea insa cum se mladiaza simtindu-mi privirea si dorindu-se alintata de gandurile mel din spatele ei ... Nu stiam daca visez sau plutesc sau ce-o mai fi si acest sentiment ce-mi pune nod in gat si-mi impiedica pasii ...

"Sa luam loc... " spuse ea, asezandu-se pe un fotoliu pufos si aratandu-mi loc pe un altul vis a vis...cu spatele catre holul  de unde trebuia sa vina Eva ...dar cu vedere catre o buna parte din piciorul ei gol pus peste celalat , eram tentat sa privesc dar incercarile-mi erau sa-mi mentin atentia deasupra si sa-i caut privirea, chiar daca nici s-o privesc in ochi nu-mi venea natural ... Ma tot gandeam daca nu cumva o sa amuteasca si vocea-mi puternica si hotarata de mai devreme... pe care nici n-o controlam dupa aparitia Evei ... in mintea mea uda si dezbracata  ...  (to be continued)

Niciun comentariu:

Care credeti ca este genul de fotografie in care ma exprim cel mai bine ?