Sic cogito ...

Te judec pentru ca ma judec pe mine ... si eu ma judec aspru , iar cateodata as vrea sa nu mai judec ... sa nu judec deloc si doar sa simt ...

Imi place sa simt ,sa vad ,sa aud ,sa ating ,sa miros ,sa gust din toate splendorile din jurul meu ... oameni , natura , viata , armonie ...

Sunt om si eu ... si stiu ca in mine se ascunde o coada de dracusor pe care incerc s-o evit ...

Mai stiu ca vreau sa fac bine ... dar binele facut poate ca ascunde si o urma de rau . Stiu ca am cuvinte ascutite si grele ... dar stiu ca nu mai vreau sa le folosesc , vreau sa fac asa cum am facut si cu greutatea pumnilor mei , lasata undeva in adolescenta , cand am descoperit puterea cuvantului ... Acum vreau sa descopar puterea simtirii si sa ma detasez de cuvinte , de judecata , de osandire sau prea marire  ...

Incep sa simt ... si stau ca un gura casca , contempland spectacolul din jurul meu ... vad oameni frumosi , vad inocenta , vad devenire , vad cautare , vad neliniste si nesomn , vad frica si detasare , vad ignoranta dar si iubire ... Incep sa ma debarasez de cuvinte ...dar si ele isi au rostul lor ... o sa le pastrez ca si o lectie invatata si-o sa merg mai departe ... 

Nu e usor sa lupti dar fiecare isi poarta singur crucea , ne sprijinim unii pe altii ca sa nu cadem , ca sa ne fie mai usor drumul spre Golgota ... Sunt poate dintre cei ce arunca cu pietre in altii care-si duc cu greu crucea, sunt poate dintre cei ce arunca cu greu in altii care-si duc crucea ... Sunt om !

Iar daca titlul are relevanta , o s-o fi simtit-o deja  ...