Am plecat fara directie ... cu aparatul in mana , stiam cumva , ca azi , asta e menirea mea ...sa caut o comoara ascunsa in inima cuiva ... In puzderia de oameni din oras eu caut ...
Privesc atent lumea din jurul meu ...imi aduc aminte de fotografiile preferate de la Eugene Atget la cele ale lui Bresson si ma mana egoul sa incerc si eu , dar renunt dupa cateva declansari ... Parca stiu ca astazi trebuie sa fac eu fotografie pentru mine , din mine si nu din ce am vazut ,cum am vazut , ce am inteles ca ar fi bine sa imit ...
Asa ca imi continui drumul ...linistit parca de gandul ca mina de aur ma asteapta ... trebuie doar sa-mi deschid ochii sufletul mintea si sa simt ... Deraiez de pe drumurile principale ... caut sa ma pierd de ce stiu , de repere ... intru prin gradini interioare , prin pasaje umbroase , nebatute cu pasul prea des , ma afund in cautarea mea ...in ce imi place si ce ma atrage pe mine ...nu conteaza unde ... nu conteaza cum , totul e sa fiu curios in continuare si sa "enjoy the ride" ...
Privesc lumea ... duc instinctiv aparatul la ochi ... trag cateva cadre dragute care ma tin pe linia de plutire , am o stare foarte buna ...soarele e sus incalzeste atmosfera deja incordata de toamna tarzie . Umbrele puternice sapa adanc in asfaltul orasului ... sunt umbrele mele preferate ... putin piezise si dure ... dau cumva putere personajului ..il ridica pe un piedestal uneori , alteori ii joaca feste dedublandu-i gandurile ascunse ... ca de cele mai multe ori sa se aseze ascultatore pe asfalt si sa urmareasca curbura umana pe silueta orasului ...
Fac ce fac si-mi amintesc de o librarie , de niste oameni frumosi ... imi zic ca intre ei si parcul plin de culoare .... tot pe oameni i-as alege , asa ca ma apropii de locul stiut ... si cum ma apropii tiptil ...incep sa inteleg de ce pasii ma duc intr-acolo ... Ma apropii de biserica Kretzulescu ...trag cateva cadre din departare si ma duc sa intru ... ceva ma mana in biserica ...
Un om la portita bisericii ma intampina cu voiosie : "Preotii au plecat ... doamnele fac curat , dar intrati , vedeti , va rog ..." ...eu deja vazusem o batranica , cu fata brazdata de vreme ...facand curat in fata intrarii ... aceasta imi zambeste sagalnic si ma intreaba daca nu am cumva un leu "pentru baba" .
Imi iau inima in dinti si o rog sa-mi pozeze ...cumva incercand sa fac cu ea un "deal" la care aceasta sare ca arsa si zice ca nu ... ca pentru poze trebuie bani multi ... "100 de dolari , euro ...nu asa .... " si-mi intoarce spatele si pleaca .
Cobor incet si mai fac cateva poze bisericii ... as vrea s-o surprind totusi intr-un cadru ... nu mi-a placut ca m-a tratat asa ... si am stiut ca nu vreau sa ma targuiesc cu ea de la inceput ....dar am incercat ...
Intre timp intru in vorba cu sarmanul de la scarile bisericii si-l intreb pe el daca ar vrea sa-i fac cateva fotografii ...Imi cere o tigara , o aprinde si-mi spune ..."pe mine poti sa ma pozezi cat vrei ...da-ma la televizor , nu ma intereseaza " , defapt lui ii place la fel de mult ca mie ... are desaga plina ...mancare , vinisor ... acum o tigara de la mine pe care-o savureaza ... Abia ma astepta ! Dar ...si eu pe el ...
Intram in vorba si-mi povesteste despre viata lui , il cheama Florin S. e venit din Iasi , "de langa Iasi ...dintr-o comuna ... " are multe de spus , isi deschide sufeltul in fata camerei ...in fata mea ... se bucura de ipostaza lui noua de actor si din cand in cand adauga ... " tu fa-ti treaba acolo ...eu sa stii ca zic in continuare " si-si ia rolul in serios ... cu gesturi ,cu mimica , urmarind si gesturile pe care eu le surprind ...potentand-le parca mai tare spre placerea mea ...
Incepe sa-mi zica de lumea care are grija de el , de diferenta dintre el si "baba" care m-a refuzat ... despre "femeia care l-a lasat acu 7 ani si-a plecat in Italia" si nu s-a mai intors ...
Dupa jumatate de ora ..de vorbe , gesturi , doua tigari sorbite cu placere intre un suflet pus pe tava si altul care asculta si-i importalizeaza suflul ...dau sa ma retrag ...il simt si-a facut numarul , si acum ar vrea sa exagereze , si n-as vrea sa-l las sa strice magia care tocami s-a produs acolo ... Imi multumeste ptr. tigara si cel mai mult pentru faptul ca m-am oprit sa vorbesc cu el ... de trei luni nu a mai vorbit astfel de lucruri cu cineva ... "Sunt fericit !" imi adauga ... inainte sa se faca nevazut ...
by Redy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu