Use me to save the world ...

"A good photograph is one that communicate a fact, touches the heart, leave the viewer a changed person for having seen it. It is, in a word, effective."

Irving Penn

"A camera alone does not make a picture. To make a picture you need a camera, a photographer and above all a subject. It is the subject that determines the interest of the photograph."

Man Ray

"In a photograph a person’s eyes tell much, sometimes they tell all" 

Alfred Eisenstaedt

Sic cogito ...

Te judec pentru ca ma judec pe mine ... si eu ma judec aspru , iar cateodata as vrea sa nu mai judec ... sa nu judec deloc si doar sa simt ...

Imi place sa simt ,sa vad ,sa aud ,sa ating ,sa miros ,sa gust din toate splendorile din jurul meu ... oameni , natura , viata , armonie ...

Sunt om si eu ... si stiu ca in mine se ascunde o coada de dracusor pe care incerc s-o evit ...

Mai stiu ca vreau sa fac bine ... dar binele facut poate ca ascunde si o urma de rau . Stiu ca am cuvinte ascutite si grele ... dar stiu ca nu mai vreau sa le folosesc , vreau sa fac asa cum am facut si cu greutatea pumnilor mei , lasata undeva in adolescenta , cand am descoperit puterea cuvantului ... Acum vreau sa descopar puterea simtirii si sa ma detasez de cuvinte , de judecata , de osandire sau prea marire  ...

Incep sa simt ... si stau ca un gura casca , contempland spectacolul din jurul meu ... vad oameni frumosi , vad inocenta , vad devenire , vad cautare , vad neliniste si nesomn , vad frica si detasare , vad ignoranta dar si iubire ... Incep sa ma debarasez de cuvinte ...dar si ele isi au rostul lor ... o sa le pastrez ca si o lectie invatata si-o sa merg mai departe ... 

Nu e usor sa lupti dar fiecare isi poarta singur crucea , ne sprijinim unii pe altii ca sa nu cadem , ca sa ne fie mai usor drumul spre Golgota ... Sunt poate dintre cei ce arunca cu pietre in altii care-si duc cu greu crucea, sunt poate dintre cei ce arunca cu greu in altii care-si duc crucea ... Sunt om !

Iar daca titlul are relevanta , o s-o fi simtit-o deja  ...

Prima aparitie ... internationala

Pentru luna februarie mi-am propus sa imi revizuiesc portofoliul si sa-l prezint pe net , pe un site ... asta dupa ce ideea cu o luna sabatica de la Facebook ma indemna sa fac tot felul de lucruri pentru care nu mai ajungeam sa am timp ...

Am inceput sa sortez, sa revizuiesc intreaga gramada de imagini stranse in cei 3 ani de fotografie alaturi de un DSLR (momentul in care interesul a crescut exponential pentru imagine , vizual si mai ales fotografie) si astfel m-am afundat cu nostalgie in peripetii trecute , in atmosfera locurilor umblate si in amintirile din prezenta persoanelor dragi pe care le-am pozat sau alaturi de care am fost legat in aceasta perioada ...

Emotionat fiind si sensibilizat de atatea aduceri aminte am mai verificat site-urile prietene de fotografie iar ... cu cateva zile inainte de 14 februarie ... http://lejournaldelaphotographie.com  anunta ca primesc spre publicare fotografii legate de Valentine's Day ...
Am trimis si eu dupa ce mi-am stors mintea ce sa aleg spre trimitere deoarece lucram la editarea portofoliului si nu aveam multe optiuni deja editate , iar timp nu era sa editez atunci altceva ...

Mi-am amintit de concurs pe  la 16.30 in data de 14.02 cand newsletter-ul lor mi-a ajuns in Inbox   ... si curios fiind , am inceput sa vizionez imaginile bucurandu-ma de fiecare in parte, incepand sa pierd din vedere propria-mi imagine si soarta ei ...daca fusesem sau nu selectat ... Cand m-am gasit am fost uimit si bucuros ...

 Este o imagine la care tin mult, facuta in Vama Veche la un concert Travka in 2012 , unde am fotografiat trupa si spre uimirea si bucuria mea , am vazut un moment de sinceritate bruta care m-a emotionat  ... undeva in fata scenei in primele randuri , doua adolescente se bucurau de concert in felul lor ...

Este prima aparitie ... internationala  ... Luna sabatica de la Facebook continua ... si primesc iarasi un indiciu ca e buna alegerea aceasta cu luna de "post sabatic" ... astfel gasesc resurse de timp si pentru alt gen de activitati ...

Pe curand !

Never pose your subjects ...

"Never pose your subjects. Let them move about naturally. All great photographs today are snapshots.Take back views. Take running views. Our cameras today allow us one-thousandth of a second. Pick unexpected angles, but never without reason."

Martin Munkácsi

Photo by Ellen von Unwert

Luna sabatica la Facebook ...

... "one month without Facebook" notam in agenda mea vineri cand m-am trezit ... eram cumva plin de entuziasm si imi parea ca noua zi imi va aduce multe si mari realizari ...
"totusi e vorba despre cateva minute de surfat pe facebook " unde ... by the way , eu mi-am facut cont , eu am adaugat prietenii , eu am decis ce si cum si mai ales ... cat !

De unde un asemenea sentiment ...de ce o astfel de atitudine ...
Pentru ca este vorba de un post , un post negru , o incercare de a vedea dincolo de ceea ce credem ca ne este indispensabil ... De a scapa cumva pentru o perioada decenta de acest fel de comportament care se instaleaza in viata noastra ca un drog ...

Stiti bancul cu Ferrari-ul , nu ?

Un tip se duce la doctor iar medicul intreaba : Fumati ?
Tipul :  Da , cam un pachet pe zi .
De cati ani , continua medicul  ?
Tipul : De vreo 25 de ani .
Pai daca n-ati fi fumat pana acum ati fi putut salva bani ca sa cumparati un Ferrari .
Tipul nitel incurcat intreaba medicul ... Dvs fumati ?
Medicul : Nu , n-am fumat niciodata .
Tipul  : Atunci unde aveti parcat Ferarri-ul dvs ... ?!

Ce vreau sa spun prin banc este ca putem cuantifica , daca facem calcule , statistica si matematica cam cati bani erau salvati daca nu fumam . Dar eu fumez ... si atunci ? Pai continuand cu rationamentul  , cu fiecare pachet de tigari se bate un cui la cosciug sau se pierde o ora din viata  ... atunci inseamna ca tipul a piedut si Ferarri-ul si cativa ani buni de viata ...

Pai care mai e faza ? Faza este ca fumatul a devenit un drog , o obisnuinta , un obicei  si in timp placerea s-a perimat , a devenit un rau necesar ... nu placut , nu dorit , cateodata chiar "dureros" sau "otravitor" ...si asta doar odata cu trecerea timpului si intrarea gestului in reflex neconditionat ....al omului , al organismului , al sistemului ...

Pai bine bine si atunci ? Atunci eu am facut o analogie cu Facebook-ul ... am avut momentele mele de interes , de entuziasm , de curiozitate , de descoperire ...  am inceput sa leg prietenii , sa intru in grupuri , sa stabilesc legaturi ... cu oameni , evenimente , locuri , idei , publicatii ... sa descopar o lume noua , vie si la indemana ...un fel de extensie a ceea ce-mi doresc/doream  ... Dar... dupa o vreme am realizat ca imi intra in sange , ca dezvolt o dependenta sau daca dependenta e prea mult spus ... un obicei in a "sta pe Facebook". Astfel usor  usor ... s-a perimat placerea , a devenit un rau necesar , nu placut , nu dorit , cateodata chiar "dureros" sau "otravitor"  ...un refelx al omului , organismului , sistemului  ....

Si daca analogia ma ducea de la fumat la stat pe Facebook ... am vazut ca in materie de fumat pot sa fac variatiuni pe tema data , pot sa fumez mai mult , mai putin , sa controlez in anumite limite comportamentul  ... dar Facebook-ul este mereu acolo ... si nu seamana deloc cu o pauza de tigara voita ci cu un sef care te distrage mereu de la ce ai de facut si te "deranjeaza" cu personalitatea lui insistenta ...

Astfel a luat nastere acest proiect personal ... "one month without Facebook" care nu cred ca-mi va aduce mai mult timp liber , care nu cred ca  imi va prelungi viata sau ma va ajuta sa-mi cumpar Ferrari , dar care ma va ajuta sa pretuiesc timpul meu mai mult (fiind in cunostinta de cauza si atent in aceasta luna la acest aspect) , sa imi vad de proiectele mele si treburile personale fara a fi deranjat , sa vad cum e viata post-Facebook (care sunt simptomele post social media addiction ) si care nu in ultimul rand ma va ajuta sa prioritizez activitatile pe Facebook cand o sa revin din sabat  ...

Altfel spus ... luna sabatica la Facebook poate incepe !

Copilul din mine ...

Te mira ca simti copilul din tine  ?!
Nu te indoiesti ca acele dorinte ascunse sunt ale copilului din tine ?!
Ai simtit lumina si ai simtit si lipsa ei ?!
Ai vazut in oamenii din jur lupta copilului acela interior care vrea sa se exprime ... Sa se bucure de libertate ... Care vrea sa evadeze din acel om , cu  constangerile si  nedeterminatele date cu care a ajuns sa traiasca in fiecare zi ?

Daca simti cate ceva cunoscut ....esti pe drumul cel bun ...
Eu am vazut asta in oameni , eu vad asta in oameni  ... eu vreau sa vad asta in mine !

Cand ma uit la copilul din mine observ un ghem de entuziasm cu o dorinta vie de evadare ..."din mine" , de fuga de constientul acesta sinistru al realitatii imediate cu care ma confrunt , dar cateodata il vad ca vrea sa stea , sa se bucure cu mine , prin mine ... alteori iar fuge  disperat si se loveste...incercand sa evadeze ... Oare ce il tine fermecat parca in mine ? Oare ce il face sa vrea sa-si ia campii din acelasi , parca , eu ?

Ce cautam noi in viata noastra ? ... Ce vrem noi de la viata noastra  ?Nu stiu ! Stiu doar ca nu facem altceva decat sa alergam toata viata dupa o persoana potrivita cu care sa impartasim aceasta cautare ... ...

Avem asteptari de la aceasta persoana ... avem dorinte (personale) pe care vrem sa le descoperim la o aceasta persoana ... avem atatea si atatea dialoguri nerostite si atatea povesti nespuse catre aceasta persoana ...locuri minunate de impartasit cu aceasta persoana , emotii si sentimente pe care vrem si stim ca suntem capabili pentru aceasta persoana  ... incat usor o transformam in imaginea noastra in oglinda  ... Defapt aici ne dam seama , abia , ca am inceput "drumul" devenirii noastre  ... "Aceasta persoana" suntem chiar noi ...Noi cautam sa ne intelegem sa dialogam cu noi , sa povestim cu noi ... sa ne descoperim cat mai bine pe noi, cu bine cu rau , cu toti demonii nostrii ... dar nu gasim niciodata timp ...pentru ca nu stim decat sa alergam dupa o persoana potrivita ... Stop .Potrivita cu ce ? Potrivita cu cine ? Pai... potrivita cu mine... Cine sunt eu ? Chiar asa ... tu cine esti ?

Aici se va duce o lupta , intre creier si inima , intre idee si simtire , intre reguli si lipsa lor , intre a controla si a evada ... intre a detine si a lasa sa-ti scape printre degete , intre ce esti si ce vrei sa fii ... si atunci miraculos ,sau nu , vei gasi ca la mijloc troneaza copilul din tine ... in scutec si cu mare nevoie de afectiune si nu de lupta ... si alaturi de copil vom creste si noi in umbra devenirii noastre ... si vom invata usor despre cine suntem , cine vrem sa fim si cum sa facem asta posibil ... Si incepand sa ne cunoastem si sa ne iubim pe noi vom descoperi "copilul din mine" ...al fiecarui om ... Atunci vom recunoaste cine e persoana potrivita ... si atunci vom putea avea de crescut si alti copii nu doar pe copiii din noi ... copii pe care vom stii cum sa-i crestem !

Mi-e dor ...

Mi-e dor sa scriu
Mi-e dor sa fiu
Mi-e dor sa ma revars mai viu ...



Mi-e dor ,mi-e dor
sa-ti fac o poza pe covor
sa-ti mangai chipul prin vizor
Sa te tintesc si sa omor
Prezentu-n viitor ...

Mi-e dor , mi-e dor
sa-mi surprind gandu'n zbor
sa-l vad cum suie pe picior
cum se transforma in fior
Strigandu-l noi in cor ...

Mi-e dor , mi-e dor
De-o noapte alba de-amor
Ascunsi la mine'n dormitor
De luna , stele a lui cuptor
Cu raze lungi de somn usor ...

Mi-e dor sa scriu
Mi-e dor sa fiu
Mi-e dor sa ma revars mai viu ...

Femeia ...

Femeia e muza devenirii tale , e acea combinatie fericita intre asteptare si surpriza ... intre vise perpelite in somnul dulce de vara  si realitatea nu foarte diferita  ...Este cantecul cu care incepe ziua , sau aroma de cafea care te trezeste , este matasea creata care-ti mangaie palma cand cauti caldura somnului ei cu draperia trasa ...




Femeia e izvor de placere si dorinta , e roca dura care imbraca un suflet cald, oricand in cautarea unei imbratisari chiar daca cateodata ii pica mai bine s-o tragi de par sau s-o strangi de buci ... Este si imaculata si perversa si lolita si matura ...  capabila sa te surprinda cu dedicarea ei ... dar de care ii place si sa se aibe grija ...

Femeia e pata de culoare dintr-un peisaj monocrom al realitatii lumesti , este cea mai cautata intr-un joc de-a v-ati ascunselea cu oameni maturi , mereu zambitoare si cameleonica ... nu-i ghicesti usor starea si de fiecare data cazi intr-o cursa misterioasa a descoperirii personalitatii care se ascunde privirilor imediate ...

Tot timpul naiva si ganditoare ... se lasa purtata de valuri clocotite din romane , sau de versuri pline de simtire ... pentru a face fata realitatii mereu incomode si drastice fata de visurile ei ... Libera cand e dorita si singura cand nu e in centrul atentiei , femeia se vrea puternica si independenta chiar daca nu e construita sa fie asa ...


Femeia este muza , e cantecul de lira care te ademeneste in bratele ei de sirena .... e zambetul care-ti urca la cap ca o sticla de vin rosu ... e raza de soare care te trage afara din pat intr-o zi aventuroasa ...

Femeia este un cod complicat ...o insiruire de 011100100010001001001001 care ne schimba viata !