Ai suflecat manecile lungi de la pulover-ul prea mare.
Este "mostenit" de la matusa aceea indepartata, artista ta preferata, care de cand erai mica a stiut cum sa-ti umple de zambet si bucurie sarbatorile din familie cu micile dar atat de specialele ei cadouri neprevazute pe care le asteptai cu sufletul la gura de fiecare data, mai ales dupa ce ti-ai dat seama ca bucuria pe care o impartea ea era "speciala"...
Cand a plecat in calatoria de unde avea sa nu se mai intoarca,la despartire te-a privit indelung si te-a lasat sa-l pastrezi perntru ca a vazut cat de tare iti placea la atingere si cum nu te mai saturai sa-l mirosi si sa-ti mangai obrajii cu el...Da, e din casmir, da se agata de aproape orice dar e mai fin si mai calduros decat tot ce descoperisei tu deja. Da, nu conteaza ca e de doua ori mai batran decat tine si ca in ciuda atingerii fine, culorile au palit cu trecerea nisipului prin clepsidra. A ramas cadoul cel mai pretios de la ea... atingerea lui te face sa dansezi chiar si cand te intinzi pe canapea cautandu-ti pozitia cea mai comoda dupa cea mai istovitoare zi de munca...
Ti-ai sufle(t)cat manacile pentru a te aseza la masina de scris ... acea tastatura chinezeasca pe USB conectata la iMac, care cu grija pastreaza vie senzatia unei masini de scris Ramington cu care pe vremuri Anais Nin isi scria memoriile despre Miller spre publicare...
Ai petrecut o zi agitata, iar drumul prin parcul Carol si apoi Tineretului a decantat in tine energia de peste zi si ti-a adus aminte ca ai uitat sa mai scrii ... despre el , pentru tine .... despre voi(noi) pentru el...
Obisnuiai sa-i scrii in fiecare seara si te prindeau zorile stergand si luand-o ades de la capat , nestiind cat de fireasca si sincera sa fii, stiind doar ca nu poti urca in pat fara el, dupa ce el a plecat de langa tine in acea zi de martie.
Hotarandu-te sa-i scrii in fiecare zi pana la revedere, iti amanai cumva despartirea si te spovedeai cu lux de amanunt cum ca ,defapt, nimeni nu a gresit si ca de iertat, era de mult iertat... Daca s-ar fi intors, totusi mai repede, iti spuneai. Iti luai ades rolul de detectiv printre hainele din dulap in cautarea unui punct de sprijin intru atitudinea de peste zi si mai mereu descopereai forta matusii preferate inmagazinata in acest pulover de casmir. E atat de placut la atingere, si cand reuseai cu ochii inchisi sa-l descoperi in fundul dulapului... plina de placere oftai indelung, nestiind daca esti sprijin pentru el sa iasa din dulap sau el sprijin pentru dansul tau cu degetele pe tastatura...
Au curs cateva zeci de mii de caractere pe portativul din Word si inca nu ai sters nimic, nu citesti, scrii tot inainte ca o furtuna de primavara cand norii se ciocnesc si se tot lovesc descarcand grindina , vant , angrenand intreaga natura in discursul cutremurator, care nu se mai potoleste ...
O muzica in surdina si o tigara aprinsa si fumeganda alene in scrumiera e toata atmosfera din camera ta ....in rest, doar tu ilustrand cu maiestrie ca o Inteligenta Artificiala intr-un tablou virtual 7D, cu puterea cuvintelor, o imensa traire...
Traim timpuri ciudate pentru toti in acelasi timp ... daca am considerat ca suntem in urma .. noi romanii acum e momentul sa ridicam ochelarii de cal care nu ne lasa sa intram in aceasi hora cinstita neaosa. De ce diversitate feminina? Pentru ca a intrat mama pe facebook si mi-a dat like la acest nou album foto postat in Barlog... Mama mea intelege sa imi dea like la cum vad eu femeia zilelor noastre, cum ma raportez la ea si ma aproba in proiectul meu de suflet nou inceput "Diversitatea feminina".
Pe profilul personal ... fotografie de strada ...album "Brigada diverse"
In barlog ... imensul feminin "Diveritatea feminina"
In galerie proiect fotografic pe pereti ... proiect de suflet ...fotografii nud ... canvas... censored by oil
Las aceste ganduri aici pentru a comunica deschis in continuare ... sunt intr-o perioada aglomerata de lucru si creatie , drept pentru care am si ajuns la petrecere , tu ai fost muza care m-a scos pe mine de acolo, din concentrarea catre procesul de devenire, printr-un pupic, cireasa de pe tort intr-o seara pandemica cu reguli si restrictii ... Libertatea unui om frumos ca tine, artist vizual, cu sabia dreptatii intr-o mana iar pensula si aparatul foto in cealalata... m-a "cucerit" si prezenta ta radianta... m-a inspirat pentru vibratia noilor proiecte.
Am fost cucerit de firesc... sa fii frumoasa, sa aperi dreptatea cu munca si daruire, sa traiesti aceste vremuri ciudate si sa putem fuma narghilea unul dupa celalalt ...lucru observat in acel: "Daca ma lasi sa te sarut ;)" cand am luat narghileaua de la tine chiar daca abia ne-am cunoscut... Firesc... ce cuvant frumos si puternic. M-ai fascinat!
Astfel spus, Cracovia pentru mine nu a fost despre amor cat despre a petrece timp cu muza mea ....
Momentul cu furtunul (😂😘) a fost momentul care m-a "trezit" catre dorinta ta ...catre ce vrei si tu de la city break, a fost un moment ciudat care m-a pus in contact cu faptul ca nu eram pregatit energetic pentru o astfel de dorinta de amor ,pe care am vazut-o in privirea ta atunci cand dansai.
Privirea care m-a inghetat cel mai tare a fost aceea cand si tu ai realizat ca nu sunt pregatit ... cand am dat boxerii jos in pat langa tine. Continuarea o stim ... m-am concentrat asupra dorintei tale insa m-am lasat pe mine deoparte ...eram prea agitat , obosit si oparit ca sa cer prea multe de la mine ...
[06:24, 3/18/2021] Tiberiu: Mai bine mai tarziu decat prea devreme ... ramai muza mea :)
Aceste timpuri ciudate ma gasesc in cautare de muza, de frumos, gratie si pasiune feminina ca o zi de primavara tarzie cand petalele de mar se scutura...
Ma gasesc prins intr-un vartej de actiune si viata tumultoasa...
Asemeni uni ghiocel care tremura sub zapada dar isi face loc curajos spre lumina, asa si eu ...mai putin curajos din "pozitia ghiocel" insa modest (sper) si "calculat" emotional imi fac loc prin noianul de "cavaleri" ai artelor.
Planuiesc aparitia unei galerii de arta ... arta de a fi.....pe rand ... fotograf, bloger, galerist, curator, administrator de finante, actor de figuratie, diriginte de santier, trainer, consultant pe imagine si nu numai...
Suna nebunesc insa viata de "freelancer" nu este cea mai usoara si mai constanta din lume. Realizez ca petalele in care am investit energie incep sa se inchida, asemeni unui disc de floarea soarelui la apus intr-o noua forma de existenta si anume ... EU.
Eul poetic magic in arta de a fi un om mai bun pe zi ce trece .... asa ca alaturi de amici apare intr-o noapte Galeria Invizibila si ideea ca spatiul in care locuiesc este defapt un spatiu artistic mai mult decat o casa si o acasa... o rezidenta artistica, o galerie, un atelier, un studio si din cand in cand un hotel(motel/hostel) ...
Centenarul incheierii primului razboi mondial ma gaseste plin de entuziasm in ceea ce priveste arta si Romania, doresc sa ofer o alternativa (dupa chipul si asemanarea mea) tinerilor care cred ca se poate produce o schimbare...
Schimbarea vine din noi prin gandurile , vorbele si actiunile noastre.
Fotograful invizibil sau Omul cu Canon-ul, EL (adica eu) reuseste sa se avante intr-o lume nesigura cautand usi, ferestre, intrari...
Nu va mai plictisesc ... urmeaza sa scriu o carte, sa fac o galerie la strada si multe altele...
Rabdare si tutun!
Sunt el... Ma scarpin prin par si ma holbez in oglinda la el, la mine.
Am inceput sa vorbesc si reflexia parca-mi vorbeste cu acelasi aplomb cu care eu incerc sa ma exprim. Pare ciudat insa realizez ca este, pe cat de narcisist, pe atat de viu acest schimb de energie. Totul capata sens.
Cateodata ne indragostim de fotograf pentru ca el este acela care ne "vede". Bine... ne indragostim de felul in care ne vede el apoi de el ca persoana. "Cate lucruri vede la mine...Oare sunt eu un om atat de deschis, oare reuseste el sa scoata asta din mine sau pur si simplu isi imagineaza ceva si declanseaza atunci cand rodul imaginatiei lui se potriveste cu ceea ce vede?" Cateodata nici macar de el nu ne indragostim cat de ideea ca am putea sa ne indragostim de el pentru felul in care ne priveste. Alteori ne e frica sa ne indragostim.
Am stiut intotdeauna ca asta vreau sa fac insa mereu mi-am cautat forma, mi-am ascutit armele si am masurat experientele dupa care am ales sa ma las purtat de val si nu am stiut daca e arta sau doar un moft personal ceea ce fac, ceea ce caut. Pot sa stau sa privesc imagini zile in sir dar mult mai mult deatat imi plac oamenii. Sa inteleg ca imi place ce vad eu in ei fata de ceea ce vad ceilalti? Sa fie defapt magnetica apropierea de aceasta energie vie mai puternica decat amprenta perseverenta a "artistului"? Nici nu mai stiu. Ma privesc in oglinda si imi vorbesc. Poate asa o sa inteleg totusi ca stiu defapt cine sunt ...
Am primit o scrisoare de la Lola. Deschid cu bucurie. Ma întreabă ce fac maine în jur de 11 si daca putem sa ne vedem. Mai jos urmele de buze roșii imi spun ca sunt tare asteptat. Sta la doua statii de metrou, defapt nu sta caci vine din când în când la București cu treaba si sta la o prietena. E din provincie si e gazduita la prietena ei cea mai buna din facultate, iar cand vine la Bucuresti ma cauta. Prietena e aproape logodita si sta cu iubitul ei, o gazduiesc cu placere. O lasa sa doarma in sufragerie cand ei pleaca la serviciu si astfel Lola ramane singura peste zi, pana cand se intorc ei de la corporatie. Aici intervin eu.
De cele mai multe ori ma cheamă la ea. Nu-i place sa plece de la mine după o partida de amor si sa se lase privita de lume cum coboară din bloc in toiul zilei încă mângâiata de atingerea mea. Are impresia ca toate privirile sunt ațintite asupra ei, ca si cum ei ar stii cu lux de amănunt ce s-a întâmplat sau ca ceea ce a făcut este cumva interzis. Alteori ii place ... pășește cu încredere pe tocuri, superioara, se parfumează discret în lift și parca toată lumea e la picioarele ei. Nici eu nu știu ce sa mai cred. Maine sunt foarte asteptat la ea. Asta e sigur.
Privesc cu încredere scrisoarea. Ma uit după timbru ...lipsește. Mi-a plasat-o personal si ma gândesc de ce oare nu a sunat la interfon, telefon sau chiar la ușa ? Azi cred ca și-a rezolvat treburile și a făcut planul pentru maine. Imi plac femeile hotărâte dar mai mult îmi plac cele care știu sa ma accepte pe mine asa visător, cum ma știu.
Maine la 11, spălat, parfumat și cu o sticla de vin în tolba o sa urc pe bicicleta și voi goni spre Lola. Îmi place ca e discreta, avem o relație deschisa de mai bine de jumătate de an și ma roagă sa nu o caut. Am impresia ca și ea are un logodnic sau ceva asemănător. Câteodată ma gândesc ca poate candidează la primărie. Rad. Știu ca pentru mine rămâne o energie vie din care ma infrupt cu mare plăcere.
Rândul trecut mi-a trimis câteva polaroide împreuna cu o scrisoare. O pereche de buze roșii care trag aprins din țigara și una cu decolteul ei amplu cu sfârc la vedere. Le am pe frigider ținute de magneți. De fiecare data când vreau sa beau o bere ma gândesc la Lola, inevitabil.
Am de gând sa iau aparatul cu mine maine.
Ma gândesc sa-i spun ca este muza mea de zile ploioase.
Tot ma întreabă prietenii dacă nudurile mele ... Ei cred ca folosesc de fotografia de nud pretext pentru sex. La început credeam ca sunt invidioși apoi m-am gândit ca ei, asta ar cauta dacă s-ar găsi în locul meu. Dupa care am înțeles ca defapt ma întreabă cum pot sa rezist când vad o femeie frumoasa goala în fata mea fără sa sar pe ea animalic. Ei bine, știu ce sa răspund... oricum ideea de intimitate, de explorare a tabuurilor și de vulnerabilitate dincolo de măștile cotidiene par a ma interesa doar pe mine și pe ele.
Personal Portfolio
Photography, Editing : Tiberiu Dinescu
Personaj : YooYoo
Maine însa as vrea sa-i dau și ei aparatul. As vrea sa ma surprindă și ea pe mine. Întreg misterul și tensiunea dintre noi m-au făcut sa vreau sa ma las prada imaginației si perspectivei ei. Aceasta relație deschisa în care ne infruptam unul din celalalt fără menajamente îmi pare un sol fertil descoperirii de sine atât fizic, mental, emoțional dar și spiritual.
Cel mai mult ii place s-o facem la oglinda, sa ne bucuram "total" ... de simțire, de priveliște, sa avem cât mai multe simțuri implicate. Atunci, parca nici nu semăn cu cel care-mi vorbește din oglinda. Câteodată când sunt cu ea îmi doresc sa declanșez cu privirea. Am câteva imagini care mi-ar plăcea sa le admir mari pentru galerie din centru, însa sunt developate doar, într-un locșor drag, fin împăturite în amintirea mea. Ce păcat!
La un moment dat mi-a spus ca-i place natura mea aventuroasa, ca reușesc s-o scot cumva din ale ei, mult mai planificate și mai stricte. Oare ce înseamna asta ...planificare și strictețe în fotografia de nud a doi amorezi care se vad din când în când având o relație deschisa ca beneficiari de plăcere cumva libera? Sper sa aflu de maine incolo. Defapt nici nu îmi propun sa aflu, ideea e sa experimentez și mai vedem noi atunci.
Se întâmpla sa ma sune și sa ma întrebe ce fac. Vorbim cu orele dacă nu cumva intervine ceva, apoi iar liniște si pace câteva săptămâni. Eu nu sun!
Îmi place sa ii scriu tot felul de perversiuni si sa ii le trimit pe în scrisori anonime pe adresa de la lucru. Ma ajuta sa îmi imaginez ca se uda toată după ce deschide plicul parfumat și ca atunci ar vrea sa ma simtă intrând... la ea în birou. Am ajuns sa cred ca de când cu pornografia din mesaje și-a comandat o oglinda și la birou.
Asta doar din răspunsurile primite.
Îmi place sa citesc oamenii din reacțiile si intențiile lor.
Am început relația cu ea dintr-o întâmplare, unii ca din greșeală, alții ca printr-o coincidenta, fericita.
Eu zic ca întâmplarea a făcut sa termin o carte chiar înainte sa o cunosc. Cartea s-a dovedit a ma influenta într-o asemenea măsura ca in acel moment mi-am dorit sa cunosc pe cineva cu acel "je ne sais quoi", fata de care sa las garda jos ... spontan, iremediabil și natural. Astfel ca atunci când ne-am întâlnit am înțeles ca ea este.
La început râdea si nu înțelegea nimic. Păream un diletant amorez cu câteva glume în program care vrea s-o vrăjească pentru ca sex. Insa eu aveam mai mult decât câteva bancuri și prin îmbrățișarea unei transparente totale trecusem la profesioniștii Don Juani. Lola a luat toată idila în gluma și abia după prima cafea și câteva ore interminabile de povesti mi-a șoptit la ureche: "Daca tu nu faci niciun pas eu te voi asculta liniștită în continuare!", având caldura aceea de Lolita...însă privindu-ma ca o Lola!
Mi-am aprins o tigara. Stau cumva sprijinit pe fumul dens ce-mi traverseaza narile si privesc inainte. Nu e ceva anume acolo dar acel ceva regasit in fata imi fascineaza privirea. Pe textura canii de ceai se aseaza ganduri, se scriu emotii, chiar se imbina trairile interioare cu detaliile formei de potelan de parca m-am uitat cu intentie catre ea.
Te simt. Ai iesit din dus dupa ziua de munca si-ti inmoi corpul in canapea. Gandul te duce la mine, la intalnirea noastra de maine. Privesti catre bagajul gata facut si-ti vizualizezi traseul, ti-e pofta numai cand stii ca vei da ochii cu mine. Acea pofta cu care decojesti o banana, sau cu care iti inmoi degetul in borcanul cu ciocolata de la geam.
Afara e senin, luna rasare eleganta pe cer. Tigara se stinge si imi insurubez inca una. Tigarile rulate imi dau sens gandurilor ...simtirii. E ca si cum imi acord timp mie, sa ma gandesc la mine. Diferenta fata de tigarile din pachet este ca acum nu mai e doar gestul fumatului cat si starea de a fuma. O liniste aparte, un fel de time-out de la tot pentru un moment solemn, iar apoi pipa pacii... Pacea interioara.
Citesti relaxata langa lampa portocalie. Din cand in cand iti fuge gandul la fragmente din fostele noastre intalniri.
Primele noastre priviri acompaniate de discutii sensibile faceau cafeaua sa fie sorbita cu placere la acea masa .Era punctul de intalnire dintre locuintele noastre, undeva la mijloc. Ajunsi , ne sorbeam privirile, gesturile, formele ... ne spionam reciproc intr-o lejera conversatie si ne-a cam placut.
Eu te admiram pentru eleganta, frumusete si voiciune iar tu pentru ... nici nu mai stiu. Nu te-am intrebat niciodata. Simteam doar ca ma aprobi din priviri. Cateodata privirea vie a gandurilor si trairilor fugea de la masa lasandu-ti in privire o usoara tulburare... atunci ma intuiai. Dincolo de conversatie, imi cercetai intentiile cu zambetul larg. Adeseori, cu privirea aruncata in dreapta, imi spuneai ca iti place ce ai gasit.
Acum te gandesti la primul sarut care parca nu mai venea , atunci la vremea lui... Incins fiind in cautarea confortului bucatariei printre conversatii aprinse, uitasem scopul si durata vizitei. Uitasem ca defapt cafeaua e doar un pretext pentru a ne face de cap intr-o joi pe la pranz. Sticla de tarie era pe terminate si eu nu ma apropiasem inca de tine. A fost un simplu gest care m-a trezit, care a atins animalul cu pofta de carne din mine ... nici nu stii care a fost ala. Iti spun eu. Te-ai uitat iar in dreapta.
N-o sa-ti uit tulburarea din privire dupa primul orgasm. Curioziatea ta fata de ceea ce gasesc eu amuzant dupa ce am stors ultima zvancnire a ejacularii, atunci cand mintea mi-o lua razna in gloria momentului...atingerea buzelor tale si gemetele adanci care-mi inundau simturile in momentul "fara de intoarcere" ...toate au ramas vii. Chiar daca ne-am vazut la mine sau la tine ... a curs lin timpul, inperceptibil de incarcat in imagini , simtiri si chistoace rujate sau nu.
Revin la masa de lucru. Aici este locul unde se nasc idei si se cauta emotii. Unde am decis sa raman pentru a fi un om mai bun ... nu o masina cu termen de expirare si randament de consum. Masa de lucru este spatiul infint de creatie ... Pagina alba, cititorul de carduri cu imagini de peste zi sau de-odinioara, caietul de desen, foile cu mind-mapping ale proiectelor viitoare. Acum esti tu cu mine, aici si acum, in bataile la tastatura prafuita, in muzica pusa pe facebook ... si in postarea de pe blogul uitat ...
